CINE FURÃ, CINE MOARE?

Era un slogan pe vremea lu’ Ceauşescu, legat de muncã şi de furat, care parodia foarte exact, suculent, la nivel de înţelepciune a folclorului urban:  Cine-i harnic şi munceşte, are tot ce vrea; cine furã şi chiuleşte, are tot aşa! Sloganul parodia nu pe Ceauşescu ci pe noi, poporenii, care ciordeam de pe la servici, fiecare ce putea: un şurub, o pâine, o bucatã de sfoarã, un cârnat, un buzunar de seminţe, un sac de ciment, dar nu prea mult cã, deh, te vedea partidul şi te sancţiona. Fura lumea cu frica de partid, cum s-ar spune, şi cu frica de Miliţia economicã, cã era belea mare! Practic, toatã lumea ştia cã se furã de prin întreprinderi, fabrici şi uzine, dar se închideau ochii atâta vreme cât paguba nu era mare… Cã dacã, vorba aia, nu puneai opritoru’ – ştiţi, degetul ãl mare ca sã nu scape mâna în borcanul cu dulceaţã – te sãltau bãieţii cu ochi albaştrii!

Dupã ce-l omorârãm pe Ceauşescu, gata, se dãdu liber la furat, de, guvernare dupã guvernare, regim dupã regim politic, se fura de credeai cã se sfârşeşte pãmântu’, cã nu mai rãmâne nimic din ce agonisise biata Românica pânã aci… Apãrurã baronii şi grofii, ciocoii şi milionarii de carton, miliardarii de top şi, finit coronat opera, bãieţii deştepţi!

Acu’, toţi se dau de ceasul morţii sã eradicheze furatul, şmecheria, ţeapa, tunul, ingineria financiarã, sistemul mafiot, corupţia şi parandãrãtul! Iote, aşa apãrurã şi sloganuri noi, cum ãsta cu FURATUL UCIDE! Zãu, monşerule, chiar ucide? Pe cine? Cã pe baronii şi ciocoii de prin cotloanele democraţiei originale româneşti, nu cred! Ia, crezi cã se teme de vreo moarte instantanee alde Duicu ori Stãnişoarã, Nicolicea ori Gherghe, toţi ai lor, ştiuţi sau mai puţin ştiuţi, care, cicã, şi-au fãcut averi din furãciuni şi şmecherezuri cu fonduri guvernamentale sau europene? Moare vreunul, sau murim doar noi, prostimea care-i tot voteazã? Şi-aunci, pentru cine este avertismentul? Chiar şi originalul sloganului, FUMATUL UCIDE,  este tot o ipocrizie, pentru cã tutunul este monopol de stat, aducãtor de profit marilor companii producãtoare, deci impozite şi taxe la bugetul naţional, plus “furnizare” de pacienţi pentru spitale în urma îmbolnãvirilor din fumat. Tot aşa şi cu alcoolul, cu etnobotanicele, cu traficul de stupefiante, cu controlul din vãmi etc. etc.

IPOCRIZIA OMOARÃ, ipocrizia noastrã, aceasta este “inamicul numãrul unu”, plus manipularea ce derivã din context, care o susţine şi o amplificã perpetuând-o!

FURATUL UCIDE, da, este adevãrat, dar, oare, cine sunt hoţii? Nu tot noi? Nu noi ne furãm între noi – ne furãm, adicã cãciula – şi apoi strigãm „Hoţii!”?

Cine-i şmecher şi chiuleşte, are tot ce vrea, cine-i fraier şi munceşte, are praful de pe tobã, dar şi ãla, periodic, redus cu 25%! Asta cum vã sunã?

De astfel de slogane nu se mai sperie nimeni aâta vreme cât toatã lumea furã, sau dacã nu furã, nu face nimic când îl vede pe altul cã furã, practic devenind complice la furt! Baronii furã pentru cã au fost lãsaţi sã fure, iar acum strigã ei cã sunt furaţi! Cine sã nu le dea dreptate, cã doar au şi ei dreptul la o judecatã dreaptã, imparţialã şi dupã toate regulile justiţiei oarbe şi reci precum raţiunea purã?

FURATUL UCIDE? Haida-de, şi-au fãcut bãieţii nişte sisteme de protecţie… anti-antifurt, de zici cã nu-i om mai cinstit ca hoţul nostru! Îi doare-n pix de sloganurile noastre şi ale oricãrei… mişcãri! E vremea ţepelor, dar nu alea financiare, ci alea ale voievodului Vlad Dracul!

Tags: ,

About autor