Cât va ţine visul tehnocrat?

Acum cã noul guvern e instalat, toatã lumea se întreabã când vor veni şi schimbãrile de prefecţi şi şefi ai instituţiilor descentralizate puşi din 2012 încoace de celebrul guvern Ponta. Nimeni nu se aşteaptã ca Cioloş sã meargã mai departe pe calea guvernãrii tot cu reprezentanţii şi pionii din teritoriu ai fostei guvernãri. Schimbarea e necesarã, o spune cam toatã lumea neutrã, şi nu e doar o chestiune simbolicã sau pur vindicativã.
Probabil cã ea, schimbarea, se va produce în perioada urmãtoare, ideea fiind aceea de a se da un mesaj de restructurare, de noutate, pe de o parte, iar pe de alta de a se pregãti alegeri locale şi parlamentare neinfestate de interesele politice ale celor aflaţi încã la butoane.
Sigur, cel mai afectat de schimbare e PSD. Pentru PSD e un moment cât se poate de dificil, cãci îşi va vedea oamenii înlãturaţi din funcţiile deţinute iar perspectiva revenirii la guvernare e destul de incertã. Şi este incertã deoarece totul se petrece pe fondul unei acute neîncrederi a populaţiei faţã de politic, faţã de politicieni. Va fi din ce în ce mai greu ca politicienii sã se mai poziţioneze convingãtor faţã cu un electorat dezamãgit şi cât se poate de sceptic. Clasa politicã şi-a cam dat adevãrata mãsurã în aceşti ani, şi nimeni nu-şi mai face mari iluzii.
Nici partidele mai mici, nu doar PSD, nu ies prea bine din aceastã schemã adusã-n joc de guvernul Cioloş, aşa pripit cum a fost el alcãtuit.
Era o discuţie zilele acestea în mediile jurnalistice online, foarte interesantã, despre cum stã partidul lui Tãriceanu, de exemplu. „În micul partid condus de Cãlin Popescu Tãriceanu şi Daniel Constantin calculele politice sunt la fel de înverşunate ca la marile formaţiuni, însã anul electoral 2016 devine mai complicat pe zi ce trece”, se spunea. Tãriceanu îşi dã seama cã şansele partidului sãu sunt mici şi neclare în actualul context, când lumea, iatã, nu mai are chef de politicieni, iar la guvernare nu mai sunt amicii social-democraţi, ci alţii, necunoscuţi şi tehnocraţi (vom vedea cât de tehnocraţi sunt şi cât ne va încãlzi tehnocratismul acesta). „Noi nici acum, când am fost la guvernare, n-am putut sã rezolvãm nimic. Mereu ne-au zis cã ‘Nu se poate’, ‘Nu acum’, ‘Mai ai rãbdare’. Pãi cum sã le spunem oamenilor sã vinã la noi când noi la guvernare nu puteam sã rezolvãm nimic, dar în opoziţie? Cum mã duc eu sã aduc oameni în partid?” au relatat surse din ALDE citate de stiripesurse.ro.
Intrarea sau mai bine zis cãderea în opoziţie a bulversat nu doar marele PSD ci şi, sau mai bine zis, mai ales grupa micã din politica autohtonã, UNPR şi ALDE, frãţiorii mai mici, dependenţi în mod evident de fratele mai mare social-democrat. Fãrã PSD la butoane, nici Oprea, nici Tãriceanu nu prea au motive de optimism pentru 2016. Strada, adicã electoratul, nu e defel sedusã nici de Tãriceanu, nici de Oprea, nici de Dragnea, dupã cum nu e nici de Blaga sau Gorghiu. Sigur, nimeni nu se omoarã de dragul lui Cioloş, dar cel puţin deocamdatã e preferat oricãrei formule de guvernare emanate strict de politic.
Cât va ţine visul technocrat, vom vedea. Nu cred cã va ţine prea mult. Va avea grijã politicul, infiltrat peste tot la nivelul structurilor guvernamentale, sã-l şunteze pe Cioloş şi pe tehnocraţii lui. Politicul e mult mai abil decât pãtura subţire de tehnocraţi, cu Johannis cu tot.
Aşa cã la un moment dat, pe seama unei guvernãri fatalmente şchioape, tot spre politic vom privi – dupã alegerile parlamentare din toamna lui 2016 – ca sã ne dea o formulã de guvernare mai consistentã. Ne vom întoarce de unde am plecat.

Tags:

About autor