Guvernul României nu este MOŞ CRÃCIUN

Asistãm, în aceste zile, la carnavalul constituirii unui Guvern de tehnocraţi. În primul rând o astfel de soluţie nu poate fi justificatã decât pentru situaţii de crizã politicã, şi pentru perioade foarte scurte, în care nu se fac reorganizãri majore, ci se gestioneazã criza.
Aceste zbateri mediatice legate de desemnarea lui Daniel Julien Cioloş sunt menite sã acopere vocea strãzii care, pe bunã dreptate, pune în dezbatere probleme reale ale societãţii româneşti: corupţia instituţionalizatã, politizarea funcţiilor executive, promovarea în funcţii administrative pe bazã de relaţii şi interese, pe criterii de contributivitate şi slugãrnicie politicã în detrimentul criteriilor profesionale, carenţele majore din educaţie şi sãnãtate, administraţie şi comportament instituţional, şi atât de multe altele.
Nimic din toate acestea nu pot fi realizate de un Guvern de tehnocraţi, cu existenţã limitatã, întrucât aceste grave probleme, care macinã societatea româneascã, nu pot fi soluţionate de specialişti. Sunt necesare clarificãri serioase în zona demersului politic, în reclãdirea unor temelii decente, care sã modifice modul de reacţie al tuturor actorilor desemnaţi a reprezenta, şi a asigura, funcţionarea unei democraţii reale, dedicatã interesului şi siguranţei cetãţeanului.
Cu atât mai mult cu cât s-a dovedit cã domnul Cioloş nu cautã probleme susţinute de specialişti, ci specialişti care sã-i susţinã problemele. Acest program de guvernare este o înşiruire de idei, fãrã consistenţã, şi fãrã obiective clare, cu termene de realizare şi responsabilitãţi asumate. Acest guvern nu vine cu un program, ci ne propune doar o listã de miniştri. Iar frenezia cu care partidele parlamentare voteazã aceastã listã creazã suspiciuni majore. Din fericire, prestaţia unora dintre cei nominalizaţi în faţa comisiilor de specialitate din Parlament salveazã lipsa de consistenţã a acestui program de guvernare.
Actuala clasã politicã a sperat cã demisia domnului Ponta va fi suficientã pentru a linişti strada, şi cã va putea, în linişte şi siguranţã, sã-şi reia activitãţile predilecte: neguţãtorii politice, strategii de imagine, opere de caritate pe bani publici.
Deşi strada a reclamat lipsa de probitate moralã, zilnica preocupare pentru chivernisealã, mizeria moralã doveditã de politicienii promovaţi de partidele politice, nu s-a înregistrat nici o demisie. Aceiaşi politicieni fac jocurile de culise, sunt consultaţi de premierul domnului Iohanis, şi invitaţi sã-şi declare susţinerea viitorului guvern, au început sã umple, din nou, ecranele televizoarelor convingându-ne cã, da, este adevãrat, clasa politicã din România este coruptã şi infracţionalã, cu excepţia vorbitorului.
Deşi strada a pus la zid parlamentarii noştri pentru trãdarea intereselor cetãţenului, pentru implicarea în strategii antiromâneşti şi antinaţionale, prin legiferãri care favorizezã categorii restrânse de cetãţeni, inclusiv pe ei înşişi, pentru votul negustorit exprimat în diferitele momente semnificative pentru evoluţia noastrã ca popor şi ţarã, pentru implicaţiile penale ale multora dintre ei în prãduirea banului public, niciun parlamentar nu şi-a dat demisia. Mai mult, continuã sã producã legi protecţioniste, ca receanta lege privind pensiile speciale pentru consilierii aleşi pe liste de partid.
Deşi strada reclamã abuzurile instituţionale ale protejaţilor din ministere, companii naţionale, societãţi comerciale cu capital majoritar de stat, primãrii şi instituţii publice, Guvernul României se reclãdeşte din indivizi travestiţi în mari specialişti în gestionarea banului public.
Guvernul României nu a fost, şi nu va fi Moş Crãciun. Dacã dã cu o mânã, apucã cu celãlalte.
Ca sã aibã bani pentru repararea constrângerilor financiare la care a condamnat Guvernul Boc poporul român, Guvernul Ponta a folosit banii rezultaţi dintr-o mai bunã încasare a taxelor şi impozitelor, realizatã sub presiunea declanşatã de procurori asupra mediului de afaceri.
Avem o creştere economicã atipicã, generatã în special de exportul autovehiculelor, uzinele de la Piteşti şi Craiova reuşind performanţe aproape incredibile în condiţiile în care economia autohtonã continuã sã fie un câmp de luptã, un teren minat în care principalul adversar este Statul Român, prin guvernele sale.
Este însã o creştere conjuncturalã, întrucât economia româneascã funcţioneazã încã haotic şi nepredictibil.
România are nevoie de o relansare a investiţiilor, atât interne cât şi externe, private, dar mai ales publice. În special, investiţiile de stat au fost blocate în ultimii doi ani, şi au scãzut în ultimii cinci ani. În mod logic, în perioada urmãtoare vom avea probleme de resurse, vor fi probleme de active, vor fi probleme de performanţã economicã. Şi nu se poate dezvolta o economie, şi nu se poate dezvolta o infrastructurã corespunzãtoare, fãrã investiţii de la sectorul de stat.
O altã înţelegere greşitã a fost direcţionarea ajutorului de stat cãtre firmele mari şi foarte mari, într-o ţarã în care peste 90% sunt firme mici şi mijlocii, astfel cã destinul multora dintre acestea este o cursã contracronometru. Foarte multe sunt sacrificate, şi nu cred cã Mehedinţiul este rupt de România, şi cã numai la noi se închid intreprinderi în timp ce, în restul ţãrii, înfloresc ca florile pe câmpie.
Avem probleme majore privind dosirea banilor sifonaţi de protipendada politicã, şi dosiţi prin depozite bancare de aiurea, fãrã a elabora strategii de stimulare a reintroducerii acestora în circuitul economic, fãrã a acţiona, clar şi transparent, pentru revitalizarea creditãrii activitãţilor economice.
Avem o adevãratã teorie privind nevoia absorbţiei fondurilor structurale, dar facem tot ce putem, guvernamental, ca sã beneficieze de acestea doar cei înscrişi pe liste, creând astfel bariere artificiale şi blocaje în accesare.
O mare parte a bugetului de stat se duce pe cheltuieli ce nu genereazã dezvoltare. Creşteri de salarii bugetare, de pensii dedicate, ajutoare sociale discriminatorii, pensii speciale, etc. În 25 de ani de democraţie originalã instituţiile statului au fost cãpuşate de militanţi politici şi vãduvite de specialişti. Cãpuşile politice nu produc, ci doar consumã. Ei au întârziat restructurãrile cuvenite, ei sunt cei care dijmuiesc iniţiativele, ei sunt cei ce gestioneazã birocraţia. Menţinerea în soldã a sute de mii de cãpuşe politice sufocã Bugetul public şi diminueazã şansele multor funcţionari oneşti de a beneficia de un salariu decent şi de a avea perspective sãnãtoase de pregãtire şi performanţe.
Administraţia publicã pãstreazã încã structuri inutile de tipul direcţiilor, agenţiilor, inspectoratelor, etc., structuri arhaice şi distructive. Pentru ce mai este nevoie de inspectorate şcolare, de exemplu, în condiţiile în care discutãm despre autonomia şcolilor? De ce trebuie ca profesorii sã fie evaluaţi şi distribuiţi de inspectoratul şcolar, şi sã nu fie angajaţi direct de şcoalã, potrivit ofertei lor profesionale?
De ce avem nevoie de direcţii sanitare în condiţiile în care sectorul medical s-a privatizat, iar medicii rãspund pentru activitatea lor în cadru profesional şi din perspectiva legii? Şi tot aşa….
Guvernul Ponta a diversificat şi majorat impozitarea, a introdus taxe şi impozite noi.
Au fost sacrificaţi sutele de mii de profesionişti care au sperat cã în România vor putea sã desfãşoare o profesie liberalã.
Se impoziteazã suplimentar deţinãtorii de clãdiri. Începând cu anul 2016 toţi deţinãtorii de clãdiri vor fi obligaţi sã scoatã din buzunar mai mult decât au plãtit pentru impozit pânã în prezent.

Potrivit unui studiu realizat la nivelul consiliilor locale din principalele 50 de localitãţi din ţarã a rezultat cã:
1. pentru locuinţele cu destinaţie rezidenţialã impozitul va avea o creştere medie naţionalã de circa 25%.
2. pentru construcţiile cu destinaţie economicã deţinute de persoanele fizice, reevaluate în ultimii 5 ani, se preconizeazã o creştere a impozitului de circa 10 ori.
3. pentru construcţiile cu destinaţie economicã deţinute de persoanele fizice, nereevaluate în ultimii 5 ani, se preconizeazã o creştere a impozitului de circa 25 ori.
Vom vedea cum se va reglementa aceastã impozitare în Drobeta Turnu Severin de cãtre Consiliul municipal.
Sfatul meu este sã ne gãsim totuşi, pânã la sfârşitul anului, un evaluator prietenos.
Am citit elogii la adresa Guvernului Ponta, pentru cã a înţeles situaţia gravã a municipiului, şi a fãcut cadou severinenilor aproape 30 de milioane de lei. Nu, nu îl confundaţi cu Moş Crãciun. Guvernul României a distrus o regie în care lucrau mii de severineni. Guvernul Românei mai trebuie sã aducã în contul regiei 300 de milioane de lei pentru apa grea comandatã. Guvernul României şi-a tras peste 400 de milioane de lei din banii cuveniţi multor societãţi comerciale, unele cu activitate în judeţul Mehedinţi, condamnându-le la dispariţie. Şi prin urmãtoarea modificare a “Planului de reorganizare ” îşi va mai trage alte sute de milioane de lei. Guvernele României dau cu o mânã şi iau cu celãlalte.
Am citit elogii la adresa senatorului Marius Bãlu, care are şanse de a trece prin Parlament o lege specialã privind reducerea stagiului de cotizare pentru foştii salariaţi ai Regiei. Iar voi primi vorbe scrâşnite, dar astfel de tratamente sunt preferenţiale, şi incorecte. Dacã aceşti oameni, mulţi apropiaţi vârstei de pensionare, au şanse puţine de a-şi mai gãsi un loc de muncã, este efectul distrugerii sistematice a activitãţilor economice în judeţul Mehedinţi şi, în mod direct, a gestionãrii dezastroase a activitãţii la Regia Autonomã pentru Activitãţi Nucleare Drobeta Turnu Severin.
În acest caz, deşi judecãtorul sindic, confirmând Planul de reorganizare pentru urmãtorii 3 ani, a dispus continuarea activitãţii la RAAN, Guvernul României a acţionat pentru închiderea acesteia, şi concedierea salariaţilor, încãlcând legea.
Dacã în locul Guvernului României ar fi fost un grup de acţionari privaţi, aceştia aveau de mult timp cãtuşe la mâini. Dar cine sã punã cãtuşe miniştrilor noştri dragi, şi ministrului şef din fruntea lor? În loc de cãtuşe le aducem osanale, cum cã ne-au salvat de la frig, şi ne dau pensii mai devreme.
Dar cine le dã pensii mai devreme miilor de tineri mehedinţeni care învaţã degeaba, sau au învãţat degeaba, şi nu îşi gãsesc un loc de muncã?
Cine le dã pensii mai devreme miilor de angajaţi care şi-au pierdut locurile de muncã din sectorul privat, distrus de politicile economice nesãnãtoase promovare de guvernele României, şi de intervenţiile abuzive ale reprezentanţilor diferitelor institiţii patronate de aceste guverne?
Nu, dragii mei, Guvernele României nu au fost, şi nici nu vor fi Moş Crãciun. Dacã vã vor da diferite cadouri, sunt daruri otrãvite. Aceste cadouri vor fi platite de alţi membri ai comunitãţii, impozitaţi la sânge pentru a se umple punga guvernamentalã.
Dacã vã veţi bucura de aceste daruri, mãcar nu fiţi naivi, ci conştientizaţi cine le plãteşte. Legea nu le mai permite plase, gãleţi şi alte mite electorale, şi vor încerca sã vã mituiescã pozând în Moş Crãciun.
Dar nu sunt Moş Crãciun. Au barbã falsã.
Alexandru Enache

Tags:

About autor