PSD – singur la butoane şi nãuc

Social-democraţii sunt în prag de alegeri interne, cu un Liviu Dragnea fãrã adversar. O formalitate. Cât de utilã e procedura aceasta nu ştim. Probabil cã pentru social-democraţi are o anume utilitate, dincolo de caracterul ei inedit şi dincolo de atmosfera generalã ce nu e prea prielnicã unor astfel de acţii intestine. O posibilã utilitate ar fi aceea cã alegerile interne vor arãta faţa realã a lucrurilor din PSD, cam pe ce se bazeazã, la modul cât se poate de concret, cel mai mare partid politic de pe scena politicã autohtonã. Cât de mare vom vedea de sãptãmâna viitoare încolo, odatã cu anunţarea rezultatelor. E un test de fidelitate pentru PSD. Şi un mic recensãmânt al celor care „ţin” cu PSD şi se declarã membrii de partid.
Pentru social-democraţi, obişnuiţi cu raportãrile bombastice şi plutirea egopatã pe lângã realitate, va fi un moment al adevãrului. Iar pentru adversari, mai ales pentru cei din tabãra liberalã, va fi un reper important, ce le va arãta diferenţa dintre un partid de „masã” şi unul care mizeazã mai cu seamã pe clasa intelectualã.
Ce vor rezolva alegerile interne? Mai nimic. Pentru Liviu Dragnea, unicul candidat, va fi o victorie fãrã glorie şi perfect inutilã. Putea sã rãmânã preşedinte al PSD şi fãrã procedura aceasta destul de anevoioasã pentru social-democraţi. Pentru cã nu e deloc uşor sã-i plimbi pe oameni – chit cã sunt ei membrii de partid – pe la urne, când au şi alte lucruri mai bune de fãcut şi nici vreun mare chef de politicã nu-i mânã de la spate. Dar asta e situaţia. Lucrurile sunt mai uşoare în mediul urban, dar ce te faci la ţarã? Mã rog, procedurile interne ale social-democraţilor îi privesc pe ei.
Ceea ce va fi interesant de vãzut va fi însãşi reacţia mediului politic advers social-democraţilor la aceste alegeri. Cã le convine sau nu, PSD se va mobiliza din nou, fãcând tot ceea ce se poate pentru a-şi demonstra „mãrimea” şi puterea de coalizare. Pentru ei e un mic exerciţiu de forţã înaintea alegerilor locale ce aproape cã bat la uşã. Social-democraţii, cu Ponta sau fãrã Ponta, par oricum mai bine ancoraţi în teren decât adversarii.
Nu zic cã anul politic 2016 le aparţine din start, dar parcã tot social-democraţii au cele mai multe şanse, deşi guvernarea nu a fost una chiar minunatã şi lipsitã de hopuri. E exclusiv vina liberalilor cã nu au reuşit sã se ridice din loc şi sã ofere pânã acum o alternativã credibilã la actuala guvernare şi nici imaginea unei opoziţii virile, argumentate şi bãtãioase. Din pãcate Alina Gorghiu nu s-a ridicat la nivelul aşteptãrilor, deşi, sãrãcuţa, s-a chinuit. De Vasile Blaga nici sã nu mai vorbim. E umbra palidã a fostului lider pedelist de altãdatã. Oricum am privi lucrurile liberalii s-au împotmolit odatã cu fuziunea cu ex-pedeliştii lui Blaga. Nici nu a urcat, nici nu a coborât.
PNL e mai degrabã o imensã dezamãgire pentru toţi cei care aşteptau de la urmaşii lui Crin Antonescu o atitudine politicã pronunţat anti-psd, criticã, durã, nu teribila bãltire din aceşti ani. Mulţi au deja un regret accentuat vizavi de Crin Antonescu. Aşa cum a fost el, Crin Antonescu, cu punctele lui slabe (dar cine nu le are?), nu poţi sã nu apreciezi cã mãcar se comporta ca un lider politic autentic, avea discurs şi atitudine, curaj, şi o abilitate aproape fãrã egal în a se plia pe chestiunile zilei. În faţa unui PNL aflat încã în fazele lui de somnolenţã, normal cã PSD nu-şi face griji. Cã e Ponta sau Dragnea, nici nu mai conteazã. PSD e singur la butoane, şi nãuc, dar în lipsa unor adversari pe mãsurã nu îşi face prea mari griji pentru 2016.

Tags: ,

About autor