Problema refugiaţilor

Nu ştiu dacã aţi auzit dar zilele acestea a fost dat publicitãţii un sondaj, realizat de INSCOP (nu conteazã prea mult cine e Inscop, nimeni nu e atent la aşa ceva, important e cã avem, în sfârşit, un sondaj pe aceastã temã) privind mult mediatizata crizã a refugiaţilor sirieni şi cum e privitã toatã aceastã chestiune sensibilã şi dramaticã de cãtre conaţionali. Primul fapt, îmbucurãtor şi perfect explicabil, e acela cã 95,8% din români au auzit de criza imigranţilor, aratã sondajul. Ar fi fost şi greu sã nu audã ţinând cont de câtã mediatizare a avut şi are parte criza refugiaţilor. Ceea ce e interesant apare atunci când ne uitãm la rãspunsurile privind motivele pentru care se întâmplã totul. Despre motivele ce au stat la baza crizei, avem pãreri împãrţite. 41% considerã cã exodul se produce din cauza rãzboiului din Orientul Mijlociu. Pe locul al doilea sunt, însã, cei care vãd o strategie în aceste mişcãri de populaţie. Astfel, 23% considerã cã în spatele crizei imigranţilor stau grupuri bine organizate care vor sã destabilizeze Europa. Acelaşi procent vede la baza crizei imigranţilor sãrãcia. Rãzboi sau sãrãcie sau şi una şi alta, toate aceste motivaţii se înscriu în sfera plauzibilului. În ceea ce îi priveşte pe adepţii teoriei conspiraţioniste, sã nu-i privim cu ironie, cãci deocamdatã nu ştim cu maximã certitudine nimic. Consecinţele crizei sunt încã nepronunţate. Vom vedea, în lunile şi anii ce vin, dacã totul a avut ca ţintã destabilizarea spaţiului European sau a fost pur şi simplu doar o fugã, omeneascã, din faţa rãului. Potrivit sondajului Inscop, în majoritatea lor, românii nu cred cã România ar fi o ţarã de tranzit sau de destinaţie a imigranţilor, şi nici nu ne mai explicãm de ce, cãci e limpede pentru toţi cã nu avem capacitatea de absorbţie nici pentru românii fãrã loc de muncã şi mijloace de trai, darã-minte pentru bieţii migranţi. E o realitate ce nu ne onoreazã. Norocul nostru e cã nici ei nu-şi pun mari speranţe în noi, ţinta lor sunt ţãrile cu adevãrat puternice şi civilizate. Tot din datele sondajului aflãm cã 56% din români considerã cã România nu ar trebui sã primeascã imigranţi, în vreme ce 35% sunt de acord. 82% sunt de pãrere cã România ar trebui sã-şi stabileascã singurã cota de refugiaţi, adicã susţin cota voluntarã. 14% vor cota obligatorie. Mã rog, ce mai poţi spune? Foarte puţini români ar susţine România în eforturile de gãzduire a imigranţilor. Aproape 25% sunt de acord cu primirea şi gãzduirea imigranţilor/refugiaţilor. 65% sunt împotrivã. Acest procent de 65 mi se pare totuşi foarte mare, şi el dã, putem sã ne întrebãm, mãsura a ce? A intoleranţei noastre xenophobe? Nu cred. Nu suntem un popor xenofob, dimpotrivã. Cred cã mai degrabã acest teribil 65% ce ar fi împotriva primirii refugiaţilor dovedesc doar luciditate şi simţ al mãsurii raportându-se în mod realist la situaţia ce o resimţim cu toţii. Dincolo de toate ar fi foarte interesant de analizat un sondaj despre imensa migraţie a românilor, fenomen de amploare, petrecut în toţi aceşti ani. Avem milioane de conaţionali plecaţi “afarã”. Doar cã au plecat în faze diferite, în grupuri mici sau individual, şi plecarea lor a trecut nesesizatã, nefiind un fenomen de masã, cum e cel al refugiaţilor sirieni. Dar pentru noi, cei rãmaşi, e o realitate dramaticã, resimţitã aproape la nivelul fiecãrei familii. Exodul românesc nu are proporţiile mediatice ale celui sirian, dar e la fel de problematic. Nu rãzboiul, dar sãrãcia în mod sigur a fost şi este cauza numãrul unu a acestui fenomen, trist în esenţa lui, deşi poate benefic pentru ţarã, pentru cei rãmaşi acasã. Dar cu ce preţ?

Tags:

About autor