PSD – “Scufiţa roşie” fãrã lup

PSD – “Scufiţa roşie” fãrã lup

PSD Mehedinţi a trecut şi de faza alegerilor interne, chiar la finalul verii, dupã o lungã perioadã de caniculã şi aparentã moleşealã, şi înainte de o toamnã al cãrei debut a fost tot canicular, spre exasperarea tuturor într-un oraş lipsit de apã caldã menajerã. O toamnã care se anunţã destul de problematicã din punct de vedere politic, pentru toate partidele, şi mai cu seamã pentru un PSD încã aflat la guvernare.
Alegerile interne din PSD, principalul eveniment politic al verii mehedinţene, nu a fost un ou kinder cu surprize. Lucrurile s-au desfãşurat previzibil şi destul de calm, cu aproape 500 de delegaţi din toate comunele şi oraşele judeţului strânşi în sala de spectacole a Casei Tineretului, cu invitaţi de la “centru” printre care a strãlucit, la propriu, Olguţa Vasilescu, primar al Craiovei, cu discursuri bine prizate de audienţã (Alexandru Bãlãnescu şi Marius Screciu) sau altele plictisitoare de-a dreptul.
Un eveniment de acest tip poate fi tratat în fel şi chip, expeditiv, maliţios, obedient sau contextual, depinde pe ce aspecte focalizezi. La rece privind lucrurile, dincolo de detaliile evenimentului în sine (conferinţa judeţeanã de alegeri a PSD) sunt chestiuni concluzive care ni se par potrivit de adus în discuţie. În primul rând faptul cã PSD Mehedinţi nu pare în cea mai bunã formã a sa, dar nu e nici un jucãtor de liga secundã resemnat şi gata de trimis pe banca de rezerve. E cam ca Adrian Mutu. Nu îţi mai vine sã pariezi pe Briliant dar îţi dai seama cã e totuşi un jucãtor mare şi experimentat, şi asta poate conta enorm în ecuaţia partidei. În al doilea rând, e limpede cã PSD Mehedinţi nu a avut o guvernare liniştitã şi cursivã în plan judeţean. La un an şi ceva dupã alegerile din iunie 2012 a rãmas fãrã preşedinte, şi adus într-un interimat prelung şi la nivelul şefiei Consiliului judeţean. Asta pânã mai ieri. În timpul acesta, al unui vid de autoritate considerabil, nu a mai construit mare lucru şi nu a mai reuşit sã dea imaginea unui partid articulat şi care ştie ce vrea.
PSD a pozat în tot acest timp într-o putere fãrã putere, mai degrabã confuzã, confruntatã cu dezertãri spre ALDE sau UNPR în faţa cãrora nu a avut reacţie, cu lãlãiala incompetentã a unor şefişori puşi tot de PSD şi pe care nu a putut sã-i tragã de mânecã. Plus criza sindicalã de la RAAN. Vedem la PSD o întreagã poveste a disoluţiei şi lipsei de autoritate care s-a tot prelungit, astfel cã, la mai puţin de un an pânã la alegerile locale, PSD ajunsese sã semene cu povestea “Scufiţa roşie”, dar fãrã lup.
În planul guvernãrii judeţene şi locale PSD a ratat ocazia sã se impunã. Foarte multe instituţii nu sunt conduse de pesedişti, ci de oamenii fostei guvernãri Boc-Bãsescu, de “colegii” conservatori, liberali sau uneperişti care, normal, “trag” pentru ei şi partidele lor, nu pentru PSD. De aici o imensã frustrare în rândurile PSD, care vãd cum trece guvernarea pe lângã ei, ca Dunãrea pe lângã malurile pline de peturi şi alte mizerii.
La nivelul consiliului local severinean nu mai are nici mãcar o poziţie de viceprimar, de exemplu. Nici la nivelul prefecturii PSD nu a avut mânã bunã. Ne amintim cu nostalgie ce prefect implicat era Ion Mîţu, pus de PDL, şi care fãcea un veritabil exerciţiu de imagine pentru guvernul Boc şi PDL. Nu e şi cazul PSD.
Cam asta e situaţia pânã la conferinţa judeţeanã de alegeri a PSD, şi nu e una prea roz. În aceste condiţii ce sã fi votat pesediştii la respectivul eveniment? Votul pentru noua conducere (Aladin Georgescu preşedinte, Marius Screciu, preşedinte executiv, Liviu Mazilu, secretar executiv) a fost un vot cât se poate de raţional, un vot de bun simţ. Este foarte clar cã Adrian Duicu a fost şi ar fi fost liderul politic ideal pentru PSD. Un politician convingãtor, combativ, locvace, potrivit pentru bãtãliile politice ce vin. E omul care a dat un impuls extraordinar vieţii politice mehedinţene din 2009 încoace. Contestat, criticat, hulit, dar în egalã mãsurã respectat şi apreciat pentru calitãţile sale de lider politic. Adrian Ioan Duicu avea o autoritate incontestabilã în PSD, şi pe întreaga scenã politicã de la noi. Nu avea rival, la nivelul anului 2012. Dar acum, pentru PSD, Adrian Duicu nu mai putea fi o soluţie, din motive judiciare arhicunoscute. Aşa cã delegaţii la marea adunare judeţeanã a stângii au ales ceea ce trebuia ales în mod raţional. Nu o fi Aladin Georgescu un politician foarte charismatic, vorbãreţ, foarte experimentat pe câmpia politicii, poate cã nici nu e nevoie sã fie (ne amintim cã Mehedinţiul a avut lideri politici nu foarte vorbãreţi dar foarte buni: Mihai Stãnişoarã sau Marius Bãlu, de exemplu) dar e omul care a ţinut foarte bine interimatul dificil la Consiliul judeţean şi la şefia PSD, şi a reuşit sã menţinã un anumit echilibru într-o situaţie foarte, foarte problematicã. Aladin Georgescu nu are deloc o poziţie comodã şi lipsitã de provocãri, dar are calitãţile necesare sã ducã lucrurile într-o direcţie bunã, mai ales acum când e preşedinte al PSD şi al C.J., preşedinte ales, nu provizoriu. Pentru Aladin Gigi Georgescu şi PSD anul 2016 va fi greu. Bãtãlia pentru locale, apoi pentru parlamentare, abia acestea vor da mãsura capacitãţilor sale de lider.
Abia dupã toate astea putem trage linie şi concluziona, dacã va fi ce.

Tags: ,

About autor