INTELIGENŢELE MULTIPLE ALE ELEVILOR

Stilul tradiţional în predare este restrictiv din punct de vedere formativ, însã stilul modern permite dezvoltarea personalitãţii elevului şi dobândirea unor competenţe, cum ar fi exprimarea unui mod de gândire creativ în structurarea şi rezolvarea problemelor sau formarea obişnuinţei de a recurge la concepte şi metode de tip algoritmic. Modernizarea sistemului actual de predare-învãţare poate fi consideratã şi din perspectiva lui Howard Gardner, prin prisma teoriei inteligenţelor multiple avansatã de renumitul profesor american.
În lucrarea sa, Frames of Mind el a redefinit inteligenţa ca “multiplã”. Cele opt categorii identificate de teoria inteligenţelor multiple sunt urmãtoarele: talentul lingvistic, talentul logico-matematic, talentul spaţial, talentul kinesthetic, talentul muzical, talentul naturalist, inteligenţa interpersonalã şi inteligenţa intrapersonalã.
Aceastã teorie are marele merit de a fi subliniat diferenţele evidente dintre elevi sau studenţi, în ceea ce priveşte inteligenţa, respectiv forma sau formele sub care aceasta este prezentã. Supoziţia lui Gardner cã ar exista diferite tipuri de inteligenţã ne-ar da posibilitatea nouã, dascãlilor, de a-i înţelege şi pe elevii care “nu exceleazã”, cãci ne-am putea concentra pe ceea ce fac ei bine şi nu pe ceea ce nu pot face.
Cum priveşte Gardner implementarea efectivã a teoriei sale la clasã? El crede cã profesorul trebuie sã aibã în vedere diferenţele dintre elevi, fundamentale fiind capacitatea adulţilor de a înţelege punctele forte ale elevului şi dorinţa de a-i face pe copii sã-şi foloseascã bine şi eficient potenţialul. Prin înţelegerea teoriei inteligenţelor multiple a lui Gardner, profesorii pot sã-i ajute pe elevi sã înveţe fãrã teama de eşec şi dupã puterea fiecãruia. De asemenea, profesorii îi pot ajuta pe elevi sã-şi direcţioneze şi formeze stilul optim de învãţare, prin înţelegerea şi aprecierea aceloraşi puncte “forte” şi prin identificarea celor mai eficiente activitãţi în stimularea învãţãrii.
Gardner este convins cã oameni extraordinari se formeazã doar din elevi care au învãţat uşor şi cu plãcere. Teoria inteligenţelor multiple ne ajutã ca dascãli sã ţintim spre implicarea activã a tuturor elevilor din clasã la modul real. Dacã înţelegem cã oamenii au combinaţii diferite de inteligenţe, care le influenţeazã modul de a învãţa, cãci inteligenţele funcţioneazã în mod complex, realizãm cã unele activitãţi se potrivesc mai bine decât altele în anumite proiecte didactice şi pot fi un “succes” tocmai pentru cã încurajeazã utilizarea mai multor inteligenţe.
În ţãri europene, precum Franţa, Germania, Olanda, întreg procesul educaţional, indiferent de disciplinã, este structurat şi desfãşurat prin reliefarea inteligenţelor individuale ale elevului. Implementarea acestui model are deja o experienţã îndelungatã în S.U.A, unde şcolile şi-au amenajat laboratoare proprii dotate special pentru desfãşurarea lecţiilor conform modelului lui Gardner. Abordarea învãţãrii centrate pe elev implicã remarcarea şi exploatarea acestor inteligenţe specifice fiecãrui individ în parte. În acest fel, procesul instructiv-educaţional devine centrat pe elev, elevul însuşi devenind mai motivat şi implicat.
Prin introducerea teoriei inteligenţelor multiple în cadrul lecţiilor profesorii câştigã o înţelegere profundã a preferinţelor de învãţare ale elevilor, iar elevii câştigã şi ei o mai mare încredere în puterile lor. Acest lucru conduce la o mai mare implicare din partea lor, pentru cã ei se simt încrezãtori în ei înşişi şi în acele activitãţi care se potrivesc mai bine cu punctele lor forte.
Ne-am convins, sperãm, cã un mod uniform de a preda şi evalua este nesatisfãcãtor, când suntem toţi atât de diferiţi şi meritã sã încercãm sã abordãm la clasã, fie chiar şi numai pentru a varia puţin lecţia, inteligenţele multiple ale lui Gardner. Succesul unei astfel de lecţii îl vom remarca atât noi, cât mai ales elevii.

Tags:

About autor