De ce nu-l prinde pe Ponta decât un singur rol?

Trebuie sã ai totuşi stofã de politician şi sã îşi fixezi bine obiectivele când îţi propui ceva. Pânã la urmã, lui Ionel Iliescu i-a plãcut foarte mult puterea. Omul asta a ştiut, asta a fãcut. I-a plãcut sã fie preşedinte de ţarã, tãtuc, lider, şef, activist, militant şi altele. Faza cu îmbogãţirea şi cu milioanele ori nu le-a aflat lumea, ori nu a fost interesat prea mult. S-a şi acoperit la un moment dat de sintagma „sãrac şi cinstit” şi a fost lãsat în pace.
În cazul lui Adrian Nãstase lucrurile au fost total schimbate şi omul chiar a vrut sã facã şi ceva avere. O dovadã în acest sens o reprezintã şi multiplele sale dosare penale, condamnãri, drame, traume, reflectoare, gât umflat de la ţeava pistolului şi altele. Problema este cã omul a plecat acasã înainte sã se întâmple toate acestea. Când i s-a oprit cronometrul a plecat acasã, şi-a pus şoşonii şi s-a apucat de altele care nu mai aveau legãturã cu partidul şi cu administraţia centralã.
Ce face Victor Ponta, când trecutul îl prinde din urmã şi îl depãşeşte cu mult şi îl hãituieşte. V.V. Ponta a ars rapid etapele în umbra lui Nãstase şi Iliescu şi nu a priceput mare lucru din toate care i-au trecut pe sub nas. A rãmas tot şcolarul cu tuleie pe sub nas. Şi la propriu şi la figurat. În anumite situaţii, personajul pare cã se aflã încã în starea de pubertate şi doar deprinderile de animãluţ politic de pluş îl mai salveazã. De fapt ce face Ponta este sã spele o minciunã cu o altã minciunã. Treaba este cã nu vrea sã creadã cã el nu este acel mare actor politic. Nu vrea sã fie de acord cu faptul cã nu este un bun actor care poate interpreta sublim un mers pe cârje, un tip trist, un premier bãtut de soartã, un soţ grijuliu, un lider neînfricat, un strãlucit avocat în domeniul penal, un temut procuror. Adicã din toate câte ceva şi din nimic tot mai multe. Ponta nu a învãţat în viaţã decât un singur rol: acela de a spune o minciunã de fiecare datã când este prins în corzi.
Problema este cã tipul Ponta nu surprinde pe nimeni. Şi orice declaraţie de-a sa este tratatã de aproape oricine cu o dozã de rezervã. Şi pe bunã dreptate. Omul mai mult minte decât respirã şi chiar şi-ar acuza şi mama decât sã admitã şi el adevãrul în viaţa sa ciudatã. În momentul de faţã, Victor Ponta chiar are nevoie de o vacanţã în Turcia, nu doar de un pretext DNA sã plece acolo. În Turcia ar trebui sã îl aştepte un psiholog. Chiar unul plãtit din fonduri de stat, având în vedere cã Victor Ponta a lucrat ceva vreme la stat şi treacã din banii contribuabililor şi consultanţa asta. Psihologul l-ar face sã înţeleagã în ce zonã se aflã şi ce ar avea de fãcut. Bãiatul acesta ajuns premier are nevoie de o pauzã pentru propriile sale gânduri. Îi este greu sã renunţe la un mandat întreg de premier, sã plece în cârje din istorie…
Dar e clar cã va rãmâne în istorie: cu TVA-ul, cu operaţia, cu doctoratul, cu ce o fi. Nu este vina nimãnui cã pe vremea când era el elev, şcolile nu erau dotate cu psihologi pentru problemele adolescentului Ponta. Unele dintre acestea se manifestã şi acum din plin. E posibil ca loviturile penale de acum sã îl transforme din pisic, cum spunea animalul politic T. Bãsescu, în bãrbat politic şi poate cã ar avea şansa ca la un moment dat sã revinã mult mai înţelept decât a arãtat cã este. Poate cã nu va ma reveni şi are destulã avere sau o nevastã destul de bogatã sã facã orice altceva. În învãţãmânt are porţile închise dupã ce şi-a fãcut praf doctoratul. În politicã va trebui sã treacã la munca de jos sau sã stea deoparte pentru o vreme. Mai are varianta afacerilor sau a avocaturii, deşi pentru meseria asta este acum anchetat. Visul sãu de procuror este de mult încheiat. Ar mai putea spera la o afacere cu ajutorul socrului sãu, dar şi acesta ar putea fi încolţit la un moment dat de probleme… Cine ştie, poate cã cel mai bun rol al lui Ponta este acela de a lucra sub acoperire. Poate între timp va ieşi un bun spion din el, dacã îl recruteazã MRU. Încã nu este lãmuritã treaba pentru Ponta.
Mai este o speranţã. Încã nu se întrevede dacã acest cârlan, cum îi spunea Iliescu, se va transforma într-un armãsar sau chiar într-un cal fãrã dotãri, sau doar într-un mitocan de rând. Totul depinde de el. Îşi va juca rolul pânã la capãt?

Tags: ,

About autor