Apa grea în agonie, severinenii în pericol

Moartea iminentã a producţiei de apã grea de la Turnu Severin riscã sã se transforme nu numai într-o bombã socialã, prin complexitatea efectelor concedierilor masive operate la cele douã sucursale RAAN şi implicit la firmele satelit din jurul regiei, ci şi într-o bombã chimicã, care ameninţã severinenii, regiunea Oltenia şi chiar pe vecinii din Serbia. În tot acest timp, administratorul judiciar elaboreazã planuri fanteziste şi încaseazã onorarii de milioane de lei, profitorii se bat pe sfâşierea cadavrului RAAN, datoriile regiei cresc exponenţial, iar România riscã o amendã colosalã şi declanşarea procedurii de infrigement, pentru nerespectarea obligaţiilor de mediu.
Uzina de apã grea ROMAG PROD Drobeta-Turnu Severin, sucursalã a Regiei Autonome pentru Activitãţi Nucleare – RAAN a fost consideratã multã vreme o realizare de excepţie a industriei chimice româneşti, un unicat în Europa şi un motiv continuu de curiozitate din partea spionajului industrial mondial, pe motiv cã nimeni nu a putut afla miracolul prin care inginerii români transformã apa din Dunãre în apã grea cu puritate mai mare decât, de exemplu, a celei canadiene. RAAN şi implicit cele douã sucursale ale ei din Mehedinţi, ROMAG TERMO şi ROMAG PROD, se zbate între insolvenţã şi faliment, peste 2400 de angajaţi fiind pe cale de a-şi pierde locurile de muncã. De altfel, angajaţii RAAN au pichetat de mai multe ori instituţiile administraţiei locale din Mehedinţi şi au cerut socotealã factorilor de rãspundere pentru nenorocirea ce este pe cale de a se produce la cel mai mare angajator şi cea mai mare platformã industrialã din Mehedinţi.
Umbra întunecatã a falimentului iminent
Pe la finalul anului 2012, dupã ce, încã o datã, pentru a nu se mai ştie câta oarã, RAAN a fãcut obiectul promisiunilor politicienilor de salvare a emblematicei firme, regia a dat semne serioase cã se clatinã. Devalizatã ani şi ani de-a rândul de tot felul de contracte pãguboase şi jumulitã de miliarde de lei, regia a început sã intre în colaps. Confruntându-se cu o crizã fãrã precedent, RAAN a intrat în insolvenţã în septembrie 2013. În ciuda onorariului deloc mic – 30 mii de euro lunar, plus 3% din sumele distribuite creditorilor – activitatea administratorului judiciar, Tudor Ion, este departe de ceea ce ar fi avut nevoie un agent economic de o asemenea mãrime şi importanţã.
Din pãcate, cum era de aşteptat, conform principiului „moare, dar nu se predã”, RAAN a intrat pe mâna unui administrator judiciar care a propus un plan de reorganizare total nerealist, în care şi-a asumat plata, în decursul a 3 ani, a datoriilor acumulate în ultimii 10 ani, lucru imposibil de realizat, dar folositor celor care mai doreau sã tragã de timp, în speranţa cã, dacã nu mai pot încheia contracte frabuloase cu RAAN, mãcar sã împartã cât mai profitabil zestrea muribundei regii.
Tabloul creditorilor a intrat, cum era şi firesc, sub dominaţia grupului de firme CONFORT, grup despre care, în Mehedinţi, şi copiii ştiau cã fusese principalul beneficiar al miliardelor cheltuite pe contracte falimentare. Planul de reorganizare, votat de adunarea generalã a creditorilor RAAN cu sprijinul reprezentanţilor grupului de firme CONFORT, prevede dublarea producţiei de energie electricã de la 572.000 MWh/an la 1.057.000 MWh/an, triplarea producţiei de apã grea şi inventeazã încasãri lunare de 800.000 euro din vânzarea de apã super-uşoarã, deşi pânã acum RAAN a vândut doar cantitãţi infime din acest produs. De altfel, o serie de factori de decizie şi foşti decizionali de la RAAN au inventat, încã din 2012, planuri fanteziste de vânzare a producţiei de apã grea şi de apã super uşoarã ba prin China, ba prin Coreea de Sud sau chiar în Canada.
Revenind la planul de reorganizare amintit, el nu spune nimic referitor la restructurare, la denunţarea contractelor dezavantajoase, la reducerea schemei de personal, acţionarea în justiţie a firmelor care au pãgubit regia, lucruri care ar fi putut sã aducã pe linia de plutire agentul economic intrat în insolvenţã.
„De fapt, administratorul judiciar Tudor Ion a mers pe linia minimei rezistenţe, concentrându-se pe încasarea onorariului deloc de neglijat, pânã acum acesta primind peste 4 milioane lei. Suma ar fi fost şi mai mare dacã reprezentanţii Complexului Energetic Oltenia nu s-ar fi opus unei iniţiative a administratorului de a-şi modifica onorariul, prin comisionarea tuturor operaţiunilor financiare, manevrã pusã la cale împreunã cu Gabriel Dumitraşcu, fostul director general al Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizãrii în Industrie”, dezvãluie surse bine informate.
Tudor a îngheţat dialogul cu Guvernul României
Administratorul judiciar Tudor Ion a îngheţat dialogul cu reprezentanţii Guvernului, context în care s-a blocat procesul de preluare a apei grele produse deja şi nu sunt alocate resursele necesare pentru închiderea controlatã a producţiei de apã grea, aşa cum s-a stabilit prin Memorandumul „Mãsuri pentru oprirea controlatã a producţiei de apã grea la RAAN Drobeta-Turnu Severin”, aprobat de Guvern în 4 martie 2015. Din pãcate, deşi Statul nu şi-a pierdut dreptul de administrare a RAAN, pe fondul colaborãrii defectuoase a lui Tudor Ion şi a lipsei de dialogul constructiv cu reprezentanţii Guvernului, lucrurile nu se mişcã, iar spectrul falimentului se adânceşte, zi dupã zi. Practic, sunt necesare o serie de acte normative prin care sã se stabileascã momentul închiderii controlate, astfel încât sã existe timp suficient pentru neutralizarea controlatã, în siguranţã, a substanţelor toxice, sã se asigure protecţia socialã pentru persoanele disponibilizate, înfiinţarea unei secţii care sã preia apa grea deja produsã şi care aparţine statului român, alocarea de fonduri pentru ecologizarea platformei industriale.
Bombã ecologicã şi motiv de sancţiuni europene
Ultimul raport al administratorului judiciar aratã indubitabil cã, de la intrarea în insolvenţã, RAAN a acumulat datorii suplimentare de peste 310 milioane lei, cel mai mare creditor fiind Complexul Energetic Oltenia, furnizorul de cãrbune, cu peste 125 milioane lei şi bugetul statului, cu peste 100 milioane lei.
Pe de altã parte, ruleta ruseascã ridicatã la nivel de strategie de administrare specialã, a generat probleme şi mai mari pe linie de protecţie a mediului, probleme de neacceptat la nivelul Uniunii Europene, care nu glumeşte cu mediul la nivelul niciunuia din statele membre. În lipsa banilor şi a sprijinului din partea Ministerului Energiei, RAAN nu şi-a achitat obligaţia cumpãrãrii certificatelor de emisii gaze cu efect de serã, aferente emisiilor produse de termocentrala Halânga în anul 2014. În acest fel, regia a reuşit sã îşi mai acumuleze o nouã datorie colosalã, ce pare sã nu îi preocupe pe niciunul dintre cei care decid în aceastã perioadã destinul RAAN. Pentru cã nu s-a conformat la obligaţiile de mediu, regia va fi amendatã cu incredibila sumã de 130 milioane euro (100 de euro pentru fiecare certificat neachiziţionat… şi trebuiau doar 1.300.000 de certificate!).
Dincolo de valoarea imensã a amenzii aplicate RAAN, relaţia României cu Uniunea Europeanã este pe cale sã se înfirbânte serios, situaţia fiind de naturã sã declanşeze procedura de infringement pentru nerespectarea de cãtre ţara noastrã a obligaţiilor de mediu, derivate din statutul de membru. Mai mult, situaţia a devenit disperatã, o sincopã majorã în aprovizionarea cu cãrbune a Termocentralei de la Halânga, lãsând Combinatul de Apã Grea fãrã abur, iar populaţia municipiului Drobeta-Turnu Severin trãieşte zilnic cu teama unui accident chimic.
140 de tone de hidrogen sulfurat pot paraliza Severinul
Uzina de apã grea, aflatã la doar 7 kilometri de Drobeta Turnu Severin, lucreazã cu hidrogen sulfurat, un gaz inflamabil şi toxic utilizat în Primul Rãzboi Mondial ca gaz de luptã (paralizant al sistemului nervos central). În prezent, aşa-zisa „zestre” de hidrogen sulfurat depãşeşte 140 de tone, suficient pentru „adormirea” unui oraş ca Severinul, a cãrui populaţie este de aproape 100.000 de locuitori. Nu ar fi prima oarã, în istoria Combinatului de Ap0ã Grea, deoarece accidente soldate cu morţi au mai fost, cel mai grav fiind cel din anul 1994 când, urmare a unor scãpãri necontrolate de gaze, s-au intoxicat mortal 2 persoane, iar alte 7 au fost grav rãnite. Punerea sub control a acestei cantitãţi foarte mari de gaz este una dintre dilemele cu care specialiştii se confruntã acum şi sã nu uitãm cã prin anii 90 ministrul Industriilor de la acea vreme, Radu Berceanu, aflat într-o vizitã la Combinatul din Severin, explica faptul cã este convins cã apa grea produsã în România este scumpã şi necompetitivã, dar închiderea unui astfel de colos industrial este riscantã şi oricum costã statul mult mai mult decât ar costa asigurarea producţiei, tocmai din motive de securitate a închiderii controlate. De altfel, una din variantele propuse pentru a se scãpa de tonele de gaz paralizant pare desprinsã dintr-un scenariu suprarealist. Pe scurt, se ia în calcul arderea gazului în cantitãţi mici, cu degajarea în atmosferã a dioxidului de sulf rezultat. Soluţia este de-a dreptul periculoasã, deoarece ar produce ploi acide fãrã precedent în toatã Oltenia şi în estul Serbiei, România riscând sã intre conflict cu ţara vecinã de peste Dunãre.
Situaţia nu este mai bunã nici în ceea ce priveşte termoficarea oraşului Drobeta-Turnu Severin. Chiar dacã aceasta ar fi poate cea mai micã dintre probleme, dacã nu sunt bani pentru cumpãrarea cãrbunelui, odatã cu închiderea Termocentralei, rãmân fãrã cãldurã şi apã caldã peste 30.000 de locuinţe, spitalul judeţean cu 1400 de paturi, toate unitãţile de învãţãmânt şi cele ale administraţiei publice. Într-un cuvânt, întreg oraşul îngheaţã, fãrã şanse de revenire. De altfel, presa localã şi municipalitatea din Severin a şi anunţat cã de la data de 18 august 2015, se stopeazã furnizarea apei calde şi a energiei termice, urmând ca, la iarnã, severinenii sã rãmânã… la mila Domnului.
Profitorii, precum cioclii, aşteaptã moartea pentru a sfâşia cadavrul
Înainte de a vedea care sunt profitorii morţii clinice în care a intrat apa grea româneascã, trebuie sã spunem cã printre cei care mulgeau milioane de lei de pe urma contractelor cu RAAN se afla şi prietenul primarului Constantin Gherghe, a cãrui firmã de pazã, încasa circa douã milioane de euro pe an de la RAAN, înainte ca imensul contract sã îi fie reziliat. Tot de la RAAN mulgea bani grei şi firma omului de afaceri orşovean Constantin Popescu, aflat în prezent sub control judiciar în Dosarul DUICU, firmã care închiria de formã utilaje regiei şi încasa milioane de lei.
Dacã ROMAG –PROD (Combinatul de Apã Grea) nu s-a închis, fiind doar într-o lungã şi chinuitoare agonie, sunt unii care se bat deja pe cadavru. Primul care vrea sã obţinã un „ce profit” este, evident, primarul Severinului, care s-a grãbit sã înfiinţeze, cu sprijinul consilierilor locali, Serviciului Public de Alimentare cu Energie Termicã, la care are de gând sã angajeze circa 500 de oameni. Deocamdatã se dã o bãtãlie cine sã fie director al serviciului, ce sediu sã fie cumpãrat, problema termoficãrii fiind pe ultimul plan. De fapt, în mod discret, primarul promoveazã interesele unui om de casã, Constantin Isvoranu, care spune cã poate construi o centralã termicã mai micã pe platforma CELROM, şi ar fi fãcut deja o prospectare a pieţei, pentru utilaje second hand. Despre Isvoranu Constantin, trebuie sã spunem cã deţine firma ALPHA CONSTRUCT SA, abonatã la contractele cu statul, inclusiv pe platforma RAAN, atât direct cât şi în calitate de subcontractor al CONFORT SA. Şi tot despre el trebuie sã spunem cã este asociat cu un fost director RAAN. Iar aceste precizãri sunt extrem de importante tocmai pentru cã nu trebuie sã uitãm cum cel mai mare tun din RAAN s-a dat sub forma unei investiţii, la intervenţia lui Adrian Ioan Duicu şi a lui Alexandru Ioan Morţun (fost senator şi europarlamentar PNL), începutã în anul 2009, supervizatã de Laszlo Borbely, ca ministru al Mediului. Investiţia este neterminatã nici acum, deşi s-au cheltuit peste 330 milioane lei, actorii principali fiind firma CONFORT SA, controlatã de Georgicã Cornu şi conducerile RAAN DROBETA, de la acea vreme şi din anii ce au urmat.
Chinuitoarea poveste a jafului de la instalaţia de şlam dens
În mai 2009, s-a semnat contractul privind „Furnizarea, montarea şi punerea în funcţiune a instalaţiei de evacuare a cenuşii în şlam dens”, care presupunea modificarea sistemului de evacuare a cenuşii rezultatã din arderea cãrbunelui, astfel încât aceasta sã nu se mai împrãştie peste municipiul Drobeta Turnu Severin şi satele din jur la fiecare vânticel. Deşi pare o investiţie de mediu prietenoasã, ea s-a dovedit nimicitoare cu bugetul RAAN.
Contractul, semnat de conducerea RAAN DROBETA cu firma CONFORT a avut o valoare iniţialã de 165 milioane lei, dar dupã cinci ani, „graţie” unor acte adiţionale, a ajuns la 340 milioane lei. Fãrã TVA, care înseamnã încã 81 milioane lei. Deşi din documente reiese cã s-au cheltuit sute de milioane de lei, lucrarea fiind realizatã în proporţie de 95%, nimeni nu ştie dacã va funcţiona. Mai mult, instalaţia este inutilã, în contextul închiderii RAAN. Dacã a fost o investiţie, o risipã sau un furt ordinar, doar justiţia mai poate stabili.
Lucrurile erau cunoscute încã din 2012, când un raport al Curţii de Conturi a evidenţiat o parte a jafului de la RAAN, dar nimeni nu a fost tras la rãspundere. Spre exemplu, auditorii constatã cã, la începutul lunii iulie 2012, fãrã a avea vreo obligaţie de platã înregistratã în contabilitate, Termocentrala de la Halânga a emis cãtre firma CONFORT bilete la ordin în valoare de peste 43 milioane lei. Ulterior, urma banilor s-a pierdut, biletele la ordin ajungând la alte firme din grupul CONFORT. Semnatarul biletelor la ordin fãrã acoperire, fostul director economic al RAAN, Dulcea Gheorghe, a fost promovat ulterior în funcţia de director general al regiei, fiind sprijinit de un viitor baron local, Adrian Duicu.
În acelaşi raport de control al Curţii de Conturi se vorbeşte şi despre alte contracte pãguboase, cum ar fi cele de furnizare a cãrbunelui sau cele de procesare, de pe urma cãrora, regia a pierdut peste 150 milioane lei. Nimeni nu a pãţit nimic, pentru cã toate „afacerile” se derulau cu acordul unor baronilor locali. Metoda preferatã de parandãrãt a fost publicitatea prin televiziuni, astfel cã, în perioada 2007-2012, firmele din grupul CONFORT (C&C MH CONFORT, CONFORT, IZOMETAL MAGELLAN, CONAR), au încheiat contracte în valoare de 1.650.000 lei cu TERRA SAT SEVERIN, post TV local, controlat de familia lui Mihai Stãnişoarã. Acelaşi grup CONFORT a „donat” 270 mii lei şi a încheiat contracte de publicitate de peste 300.000 lei cu firmele controlate de Adrian Duicu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi. Se impune totuşi o precizare: la Duicu, sumele sunt mai mici deoarece în 2012, când a preluat frâiele puterii, regia era deja „pe butuci”.
Perspective groaznice
RAAN a fost o emblemã a industriei româneşti, dar şi un paravan pentru fãrãdelegi, comise cu o consecvenţã demnã de o cauzã mai bunã, de absolut toţi cei care au condus acest colos industrial. Practic, contractele cu firme precum CONFORT, FLORICOLA, VIGILENT SECURITY se moşteneau de la director la director, iar cei care nu bãteau palma cu respectivii erau mãtrãşiţi rapid.
Acum, fiecare dintre cei implicaţi în administrarea RAAN ar trebui sã îşi facã treaba. Guvernul sã emitã cadrul legal pentru închiderea controlatã a obiectivului, aşa cum s-a angajat prin Morandumul aprobat în luna martie, administratorul judiciar sã se achite de obligaţiile legale, inclusiv în ceea ce priveşte denunţarea contractelor pãguboase şi stabilirea rãspunderii celor vinovaţi de soarta regiei, administraţia localã sã caute cu adevãrat o soluţie alternativã pentru termoficare şi nu o oportunitate de face ceva bãnuţi, iar cetãţenii Severinului sã primeascã înapoi un oraş curat, în care pot trãi fãrã teama unui accident chimic. Accident chimic care ar trebui sã dea de gândit severinenilor, administraţiei locale şi tuturor celor care au manipulat ani şi ani de-a rândul angajaţii regiei ca pe o masã de manevrã electoralã extrem de utilã.

Tags: ,

About autor