Poate cã nu e totul pierdut

Am citit pe ediţia online a unuia dintre cele mai mari, dacã nu chiar cel mai mare, cotidian naţional despre o doamnã ce lucreazã la Maternitatea severineanã şi care printr-o dãruire exemplarã pentru profesia sa, pentru instituţia în care lucreazã, şi mai ales pentru nou nãscuţi a insistat pe lângã Mihaela Rãdulescu, promotoarea unei campanii umanitare, şi, în fine, Maternitatea severineanã a fost dotatã cu un foarte modern şi necesar incubator pentru bebeluşi. Dincolo de utilitatea indiscutabilã a acestui aparat medical, dincolo şi de admirabila implicare a unei vedete de talia Mihaelei Rãdulescu, rãmâne la loc de cinste şi de exemplaritate dãruirea severinencei noastre. E o dovadã vie şi directã a faptului cã atunci când vrei cu adevãrat şi pui suflet lucrurile se leagã şi duc spre un rezultat bun.
E întru totul îmbucurãtor faptul cã spiritul de iniţiativã, de implicare, şi generozitatea existã în acest oraş, dincolo de toate neîmplinirile şi problemele de zi cu zi şi de ani dupã ani. Avem printre noi astfel de oameni care nu se resemneazã în faţa sistemului inert şi pãgubos, controlat de grupuri şi grupuleţe de politruci, în faţa birocratismului şi apatiei ce dominã instituţiile. Un om, o idee, pot rezolva acolo unde nu pãreau a fi mari speranţe. Oraşul acesta şi judeţul acesta mai are încã mari resurse de inteligenţã şi omenie, şi viitorul nostru aici va depinde tocmai de acest capital uman semnificativ, care nu e dispus sã cedeze în faţa inerţiei şi delãsãrii, şi nici a degradãrii generale a mediului social şi economic de la noi. Existã raze de soare în tot acest imens carnaval confuz care e mediul public de la noi. Discutam ieri cu un prieten care, împreunã cu soţia, îşi însoţesc copilul, elev la un prestigios liceu severinean, ce participã la faza naţionalã a Olimpiadei de matematicã, alãturi de alţi elevi, desigur. Nu poate fi decât un mare moment de emoţie, dar mai ales de mândrie pentru pãrinţii şi dascãlii acestor copii. Şi pentru noi toţi. Aceşti olimpici de azi vor fi elita de mâine. Performanţele lor la învãţãturã, grija şi preocuparea pãrinţilor şi dascãlilor, fac parte din acea felie subţire de normalitate şi optimism care ne face sã privim cu mai multã încredere spre ziua de mâine.
Într-o realitate politicã profund neserioasã, printre arestãri şi jihaduri ale DNA, printre corupţi şi parveniţi, printre cifre alarmante ce anunţã un şomaj oficial de 9,98% şi disponibilizãri pe capete, în toatã aceastã lume întoarsã cu susul în jos, mai existã, din fericire, şi lucruri normale, şi lucruri ce ţin de partea luminoasã a vieţii.
Sã ne bucurãm de apropierea Sfintelor Sãrbãtori ale Învierii, în linişte şi sãnãtoşi. Sã ne privim unii pe alţii cu mai multã încredere şi blândeţe, cãci nu e totul pierdut.

About autor