ADIO, R.A.A.N.!

Încheiam articolul trecut cu speranţa cã Tribunalul Mehedinţi va reuşi sã reconsidere insolvenţa Regiei Autonome pentru Activitãţi Nucleare, dispunând reluarea procedurii de la faza depunerii unui plan de reorganizare de cãtre Regie.
Aceasta presupunea neconfirmarea fantasmagoricului plan propus de administratorul judiciar. Speram acest lucru având în vedere criticile formulate de Curtea de Apel Craiova cu ocazia casãrii hotãrârii din martie 2014, de confirmare a planului, dar şi în condiţiile în care dezechilibrele economice manifestate şi în 2014 infirmã posibilitatea realizãrii acestui plan.
Speram într-o logicã a lucrurilor, conform cãreia asumarea unui plan de reorganizare trebuie sã aparinã debitorului, celui care a apelat la procedurã, celui care are aprecierea resurselor de care dispune, şi are dimensiunea cererii pentru produsele sale, şi nu administratorului judiciar care, pânã la numirea sa, nici nu cãlcase prin zonã, dar sã mai posede şi reale cunoştiiţne profesionale sau manageriale.
În aceeaşi logicã rezulta un nonsens între pãstrarea dreptului de administrare a averii debitorului fãrã o asumare directã a unui plan de reorganizare şi aceastã asumare fãcutã de un practician în insolvenţã care nu poate mai mult decât sã supravegheze activitatea debitorului, neputând dispune asupra activitãţii acestuia.
Aceastã opţiune admisã de lege este o prevedere proastã, singurul care poate sã propunã un plan de reorganizare fiind, în opinia mea, doar debitorul.
Ca sã acorzi dreptul de a face acest lucru unui practician în insolvenţã, unui creditor sau mai multor creditori, echivaleazã cu situaţia în care vecinul îţi intrã în familie şi se laudã cã va reuşi el sã-ţi creascã copiii şi sã-i educe, sã aibã grijã de fericirea soţiei şi de sãnãtatea mamei soacre.
În faţa instanţei s-au prezentat doar 2 nebuni, care au susţinut cã planul este nerealizabil, iar susţinerile lor s-au “pierdut” în contact cu poziţia unor creditori chirografari care au solicitat confirmarea planului (!!???), cu poziţia efectiv neutrã adoptatã de reprezentantul Complexului Energetic Oltenia-membru al Comitetului creditorilor, şi cu insistenţa administratorului judiciar de a i se confirma planul pentru a se asigura “continuitate“ în activitatea Regiei. Continuitate la ce? La dezastru? La jaf? La nesiguranţã economicã şi socialã?
Aşa cã, dupã o sãptãmânã de analizã, instanţa a dispus, iarãşi, confirmarea Planului de reorganizare judiciarã.
Aşa cã : ADIO R.A.A.N.!
Indiferent de cât va dura procedura, indiferent de modalitãţile în care aceasta va fi abordatã, procesul este direcţionat, implacabil, spre faliment. Bucãţi mici vor continua sã funcţioneze, botezate în felurite chipuri, dar nu va mai fi niciodatã aceastã mare unitate economicã, a cãrei influenţã beneficã s-a fãcut simţitã, o lungã perioadã de timp, în economia judeului Mehedinţi.
Prostia, lãcomia, numirile politice, dezinteresul guvernanţilor faţã de aceastã proprietate de stat, discursurile demagogice care au turmentat alegãtorii, proasta utilizarea a banilor, lucrarea asiduã a vampirilor economici, au condamnat la dispariţie R.A.A.N. Drobeta Turnu Severin, aşa cum au condamnat la dispariţie şi celãlalte mari unitãţi economice ce dãdeau putere acestui judeţ, şi bunãstare mehedinţenilor.
ADIO R.A.A.N.!
Dupã puterile mele, dupã posibilitãţile avute la dispoziţie, am încercat. Singur însã, a fost imposibil.
Mare îmi este nedumerirea pentru cã nu înţeleg poziţia sutelor de creditori care vor rãmâne pãgubiţi în acestã procedurã. De ce nu au fost prezenţi în sala de judecatã?. De ce nu şi-au apãrat interesele în faţa instanţei?.
De ce salariaţii, de la portar şi pânã la inginerul specialist, nu au avut reprezentanţi în sala de judecatã, şi nu şi-au fãcut cunoscut punctul lor de vedere?
Dacã presa nu ar insista pe cele ce se întâmplã la aceastã regie, şi dacã o parte a acesteia nu ar permite unor mâjgãlitori de hârtie, ca mine, sã mai poatã scrie câte ceva, ar fi o tãcere profundã, de parcã am fi plecat toţi de acasa şi nici câinii nu mai au la ce sã latre.
Aceastã tãcere ne-a costat enorm în acest sfert de veac de democraţie originalã, şi va continua sã ne coste.
Mã încearcã o tristeţe de nedescris, gândurile îmi sunt blocate, nu îmi gãsesc cuvintele. Simt greutatea sentimentului de profundã neputinţã şi conştientizez dimensiunea inutilitãţii.
Am scris foarte greu aceste rânduri şi poate cã este prea târziu ca sã mai intre în paginã.
ADIO, R.A.A.N.!
A fost odatã, ca niciodatã, şi dacã n-o sã mai fie, nici poveştile nu mai au rost.

Tags: ,

About autor