Victoria unui lider înspãimîntãtor pentru Bruxelles, cea mai mare invazie de bani din istoria Europei şi înarmarea forţatã a coloniilor est-europene

Începînd cu aceastã searã, Bruxellesul şi cancelarul german vor avea insomnii. Scrutinul crucial pentru viitorul Greciei, privit cu sufletul la gurã de întreaga Europã, a dat cîştig de cauzã, cu procentaj zdrobitor (39, 5%), stîngii radicale, Syriza, lui Alexis Tsipras, un lider foarte tînãr (41 de ani) şi carismatic, dar înspãimîntãtor pentru Bruxelles şi pentru organismele financiare internaţionale, care a venit cu mesaje clare pentru grecii sãtui de anii de sacrificii. Alexis Tsipras poate însemna nu numai pentru Grecia, ci şi pentru întregul continent, scînteia unui nou curent democratic, care sã schimbe Europa din temelii. Alexis Tsipras doreşte sã punã capãt austeritãţii impuse Greciei de troica U.E. B.C.E. şi F.M.I. La aflarea primelor rezultate, Angela Merkel şi-a schimbat pe datã tonul de bariton în mesajul televizat. Poate cã a venit timpul ca liderii forţoşi ai Europei sã priceapã cã, batjocorirea unor state membre în baza unor tratate fiscale oneroase se apropie de sfîrşit. Suveranitatea statelor din U.E. şi demnitatea cetãţenilor trebuie sã redevinã sfinte. Este ceea ce îşi doreşte Tsipras pentru Grecia.

Cea mai mare invazie de bani din istoria Europei
În contextul în care Uniunea Europeanã continuã sã fie propriul ei adversar, de bunã seamã, se vor petrece reformãri forţate (asemãnãtoare celor din Grecia) în sinusoida continentalã, iar unele ţãri vor fi luate pe nepregãtite. Aştept ca din Grecia, mult mai hotãrîtã sã se extragã din sclavia colonialismului financiar, sã ia starul unele schimbãri de anvergurã în Europa. Poate cã de aceea, prevãzãtoare, B.C.E. a pus pe piaţã un fenomen nemaiîntîlnit: cea mai mare invazie de bani din istoria Europei – peste 1.100 de miliarde de euro. Mario Draghi, Preşedintele B.C.E., italianul instruit la şcoala finanţelor de pe Wall Street a anunţat cã instituţia sa va cumpãra active publice şi private din zona euro în valoare de peste 1.100 de miliarde de euro, respectiv 60 de miliarde de euro pe lunã, începînd cu luna martie pînã la finalul lunii septembrie 2016, considerînd acţiunea sa ca un tratament administrat anemiei şi deflaţiei din zona euro. Acesta este doar un enunţ oficial. Un înveliş care ascunde cu totul altceva. Sper sã nu credeţi tot ce declarã tãtucii finanţelor mondiale. Printarea masivã de bani se va îndrepta ca nişte cãruţe fãrã cai de la B.C.E., nu spre bunãstarea popoarelor Europei, ci spre instituţiile bancare de pe teritoriile ei, aflate în moarte clinicã din cauza creditelor neperformante – o plasã în care bancherii-rechini şi-au prins singuri ghearele netãiate. Unde mai punem cã în toate lucreazã mîna lungã şi nesãtulã a F.M.I.

N.A.T.O. va construi şase centre-armatã şi va suplimenta prezenţa militarã în coloniile est-europene
O altã intruziune riscantã vine din partea celui mai şiret imperiu colonizator din istoria omenirii, care îşi va consolida urgent prezenţa în coloniile est-europene, dorind ca şi România sã fie o ţarã discreţionarã, de care sã se poatã folosi în caz de nevoie. Noi nu sîntem în rãzboi cu nimeni, dar Conform Bloomberg, Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg a anunţat cã N.A.T.O va construi şase centre-armatã şi va suplimenta prezenţa militarã în Europa de Est, inclusiv în România, contextul crizei ucrainene fiind doar un motiv de faţadã, care mascheazã fenomenul de ocupaţie gradualã sub umbrela unui plan semnat de ţãrile N.A.T.O, pe 5 septembrie 2014 – plan care prevede crearea unei forţe de reacţie rapidã. Avem deja o prezenţã numeroasã a N.A.T.O. în România, Bulgaria şi în alte ţãri din estul Europei. Prezenţa militarã N.A.T.O. pe teritoriile aliaţilor, precum şi numãrul militarilor care participã la exerciţii terestre au crescut considerabil în ultimul timp. La fel şi numãrul avioanelor şi cel al navelor militare. Forţînd extinderea spre Rusia conform planului, S.U.A. devine iresponsabilã şi periculos de insistentã. La rîndul ei, N.A.T.O., cu aliajele sale chimice S.U.A.&C.I.A., se aratã tot mai anacronicã şi agresivã. Poate cã ar fi trebuit lãsatã la vatrã odatã cu Tratatul de la Varşovia, astfel ca O.N.U sã-şi recîştige statutul de organism al securitãţi şi pãcii pe glob, care sã previnã şi sã lichideze focarele de rãzboi dintre naţiuni, sã stãvileascã extinderea imperiul colonialist american, sub masca de eliberator al popoarelor. Ar trebui ca şi U.E. sã-şi recapete independenţa faţã de politica imperialist-agresivã a S.U.A. şi sã nu-şi mai fie propriul duşman. Atentatele de la Paris, menite sã readucã Franţa pe orbita Washingtonului (stãpînii omenirii nu acceptã reîntoarcerea supuşilor fãrã curgere de sînge) şi politica de austeritate impusã de U.E. ţãrilor membre, au dus la victoria stîngii în Grecia, acutizînd criza democraţiei, grãbind, în acelaşi timp, decãderea capitalismului de tarabã şi generînd revigorarea partidelor extremiste. Renaşterea acestora trebuie judecatã tot în contextul unor desfãşurãri internaţionale cu grad ridicat de pericol.

Discuţii de cîţiva franci cu Mugur Isãrescu
În pauza dintre atentatele de la Paris, Noul Rãzboi rece şi prãbuşirea preţului petrolului, francul elveţian a fost ajutat sã se umfle nemãsurat în pene. Dolarul, nu se lasã mai prejos, de ceva timp nu se mai opreşte din creştere şi a dat în boala numitã gigantism. Tiparniţa de bani, folositã de americani ori de cîte ori dolarul îşi sclintea picioarele, a deveni leac şi pentru anemia monedei Euro. Atunci, clinic vorbind, este explicabilã legãtura amoroasã dintre instituţiile de cãmãtãrie internaţionale, fabricile de credite de pe teritoriile statelor şi tiparniţele de bani, care le ţin în viaţã. Eu îl aştept pe Preşedinte sã punã umãrul la dezvoltarea Ţãrii şi la eradicarea sãrãciei, nu la întãrirea bazelor militare pe teritoriul nostru, dar dînsul fenteazã şi se întîlneşte mai întîi cu Victoria Nudelman (venitã, fireşte, sã-şi cearã partea din victoria fãcutã cadou, şi cu ordine precise din partea „Statuii Libertãţii”), apoi merge la discuţii de cîţiva franci cu Mugur Isãrescu, pe care îmi doresc nespus sã-l vãd cît mai repede ridicîndu-şi pensia de la un ITM. Ce conteazã pentru ei şaptezeci şi cinci de mii de datornici în franci care vor rãmîne fãrã case şi bunuri şi îşi vor pune ştreangul? N-au contat nici cei şapte sute de mii de români împrumutaţi în euro, ţepuiţi de bancherii-cãmãtari, cãrora tot guvernatorul le-a dat mînã liberã la înşelãciuni şi fraude prin clauze abuzive. Tastaţi pe Google titlurile: „Bancherii şi recuperatorii au abuzat milioane de români”, „Bancherii şi crimele capitalismului corporatist”, Bancherii şi recuperatorii sfideazã naţiunea”, „Afarã cu bãncile din ţarã”, partea I şi a II-a, „Strãchinile lui Isãrescu”, „Trãdarea lui Mugur şi Yuanul”, „Bancherii americani au început sã se sinucidã”
În mod sigur nu veţi fi de acord cu ceea ce se petrece în spatele ghişeelor aparţinãtoare miilor de filiale bancare strãine de pe teritoriul Ţãrii şi instituţiei B.N.R., condusã de longevivul guvernator Mugur Isãrescu – pe vremea socialismului, funcţionar la B.N.R., astãzi în graţiile bilderbergilor. La întîlnirea cu Iohannis, Isãrescu a specificat destul de clar: „Pentru debitorii în moneda elveţianã trebuie gãsitã o rezolvare generalã şi urgentã, altfel, încrederea în sistemul bancar se va prãbuşi.” Guvernatorul nu a dorit niciodatã o soluţie salvatoare pentru românii înşelaţi de bãnci, aşa cum a procedat Ungaria de pildã, durerea sa fiind protejarea cele peste 40 de bãnci strãine care au ocupat România. Încrederea în sistemul bancar s-a prãbuşit oricum. Nici musca nu le mai trece pragul bancherilor-cãmãtari. Românii prãduiţi de bãnci trãiesc de pe o zi pe alta. Care ar fi soluţia? Aceeaşi pe care islandezii au aplicat-o: arestarea bancherilor supuşi familiei Rothschild şi înapoierea banilor celor pãgubiţi de bãnci la creditele în euro şi franci elveţieni. Interesele colonizatorilor noştri nu permit acest lucru, însãşi clasa politicã româneascã fiind inamicul numãrul unu al societãţii româneşti. România va rãmîne în continuare sub scara Uniunii Europene, plãtind scump (economic, social), cu toate cã fiecare preşedinte venit la cîrmã prin roata norocului a promis în vînt cã nu vom mai fi generaţie de sacrificiu.

Germanii vor împãrţi bani pe stradã europenilor sãraci
Ceea ce scriam într-un editorial din 31 august 2014 se pune în practicã acum. Bruxelles-ul susţinea atunci ca fiind indispensabilã o creştere a salariilor în Germania (iatã, s-a întîmplat) „pentru ca ţara sã-şi poatã ajuta vecinii europeni rãmaşi în urmã”, afirmase, impresionat de „sãrãcia” nemţilor, Laszlo Andor, comisarul european pentru ocuparea forţei de muncã, afaceri sociale şi incluziune. Potrivit declaraţiei tîmpe, înseamnã cã germanii, atunci cînd îşi vor ridica salariile mãrite vor da buzna în ţãrile europene cu cele mai mici venituri şi vor împãrţi, aşa la întîmplare, pe stradã, procentul rezultat din majorãri. Laszlo Baci, la salariile românilor, care reprezintã o cîtime din salariile germanilor de ce nu te-ai gîndit matale? România este pe primul loc cu cele mai mici salarii din U.E.! Pe fondul rãzboaielor şi crizelor care au rãvãşit complet omenirea, puterile lumii îşi trag spuza pe turta lor, cãlcînd pe cadavre şi oferind în schimb, ca supliment de vitezã, indispensabil decimãrii populaţiei, pandemii fabricate în laborator, şocuri şi experimente periculoase, despre care se minte cu neruşinare acutã cã ar avea doar origini teroriste. Cum niciodatã criminalii nu-şi lasã complicii în viaţã, nerozii vor bifa în desfãşurãtor alte lovituri sub steag fals în Europa şi în lume, dînd vina pe terorism.

Un simulacru de facturã mondialã şi o fãcãturã mediaticã
Dacã aţi crezut cã şefii statelor au defilat la Paris la un loc cu mulţimea, precum a informat media din întreaga lume, v-aţi înşelat. Marşul de la Paris, unde liderii mondiali şi-au dat mîna în faţa camerelor de luat vederi a fost o fãcãturã mediaticã. „Liderii lumii mãrşãluiesc în faţa mulţimii de la Paris”, scria cu litere de şchioapã presa din Franţa şi din întreaga lume. Dar, oameni buni, adevãrul a fost cu totul altul. Stãpînii lumii, mai puţin unchiul actelor teroriste de pe glob, s-au aliniat sub forma ochiului în piramidã pe o stradã închisã, bine pãziţi de coloane de jandarmi, – filmaţi separat, pe strãzi unde publicul nu avea acces -, iar mulţimea pe o alta. Pe strada închisã de cordoane erau prezente numai trupele speciale, iar în primele rînduri, doar politicienii, filmaţi în prim plan, pînã la bust, ca sã nu se descopere ce nu trebuia descoperit. Dupã o plimbare pe strada goalã şi închisã, liderii politici ai lumii au urcat în limuzinele de lux, bucuroşi cã au reuşit sã epateze cu prezenţa lor straşnic pãzitã. Cu siguranţã pe toţi ne considera naivi, astfel nu şi-ar permite un simulacru de facturã mondialã.
Maria Diana Popescu, Agero www.agero-stuttgart.de

Tags: