Începe dansul politic stânga-dreapta

Problema marilor partide de la noi nu e guvernarea, ci necesara reformã internã, moralitatea în practica administrãrii şi responsabilitatea faţã de aşteptãrile şi nevoile cetãţeanului. În politica de azi e nevoie mai mult ca oricând de ceea ce, simplu şi aparent vetust, am numi patriotism. Un patriotism curat şi sãnãtos, fãrã declamaţii inutile şi gãunoase, fundamentat pe bun simţ, bunã educaţie, respect faţã de semeni, simţ al rãspunderii şi credinţã în Dumnezeu. Ce avem acum e doar politicã de amorul politicii.
Marile teme politice ale anului 2015 graviteazã, dupã cum vedem, în jurul unor probleme structurale, unele destul de grave, probleme cu care se confruntã principalele formaţiuni politice de la noi, şi aici avem, ca exemple elocvente, atât aşteptatul şi imprevizibilul congres al PSD cât şi chestiunea litigioasã a fuziunii PNL-PDL, încã nerezolvatã.
Dreapta şi stânga sunt din nou faţã în faţã, beligerante şi neobosite, dar şi una şi alta au de trecut mai întâi, cu mult înainte de alegerile locale de anul viitor, marele test, marele examen al provocãrilor şi problemelor interne, al analizelor şi deciziilor interne.
Dincolo de mult trâmbiţata moţiune de cenzurã a dreptei, moţiune menitã sã rãstoarne guvernul Ponta şi apãrutã intempestiv pe frontul politic autohton, se cade sã privim cu mai multã luciditate adevãrul, şi nu doar jocul de artificii al momentului. Dacã, sã zicem, picã guvernul Ponta, ce ne poate convinge cã noul guvern girat de Blaga-Gorghiu va face faţã şi cã totul nu e decât o goanã dupã ciolan? Vom vedea defilând o serie de miniştri pe care i-am mai vãzut, fie în guvernul Boc, fie în primele formule Ponta, şi nici atunci nu ne-au convins. E adevãrat cã nici actualul guvern Ponta nu e prea convingãtor, dar nimeni nu ne garanteazã cã un guvern nou cu figuri vechi ar aduce altceva decât o schimbare formalã, dictatã de interese şi orgolii politicianiste, Şi nu de vreun presant interes naţional.
Problema marilor partide de la noi nu e guvernarea, ci necesara reformã internã, moralitatea în practica administrãrii şi responsabilitatea faţã de aşteptãrile şi nevoile cetãţeanului. În politica de azi e nevoie mai mult ca oricând de ceea ce, simplu şi aparent vetust, am numi patriotism. Un patriotism curat şi sãnãtos, fãrã declamaţii inutile şi gãunoase, fundat pe bun simţ, bunã educaţie, respect faţã de semeni, simţ al rãspunderii şi credinţã în Dumnezeu. Ce avem acum e doar politicã de amorul politicii.
Pentru cã tot vorbeam de posibilitatea unui nou guvern, PNL-PDL, sã privim atent aceastã formaţiune atipicã. Deşi se intituleazã de fapt PNL, sau noul PNL, în conştiinţa publicã, dar şi în tipicul principalilor sãi actori, tot PNL, vechiul, şi tot PDL avem, oricum am privi ne e imposibil sã-i tratãm ca pe un întreg. Fuziunea a rãmas doar formalã şi retoricã. Dincolo de ipocrizia momentului, în realitate, în “noul” PNL sunt tot douã partide, strânse ba în jurul foştilor liberali, ba în jurul foştilor democrat-liberali. Oricum am privi tot douã fronturi gãsim, douã tabere, douã viziuni care nu neapãrat şi coincid. Existã diferenţieri majore de identitate şi istorie între cele douã falii ce contureazã azi PNL şi e o iluzie sã credem cã aflarea la guvernare ar rezolva problema. Fostul PDL dã şi acum impresia cã s-a pitit lângã PNL ca sã-i fie mai cald, şi face în continuare figura unui partid oportunist şi viclean, încã trist dupã Bãsescu şi Udrea, nevoit sã viseze acum doar cu Blaga la posibilitatea ciolanului. Vechii liberali au fost nevoiţi sã înghitã broscuţa democrat-liberalã, dar e clar cã situaţia nu le convine şi nici nu le creşte audienţa, dimpotrivã.
Singura lor şansã pare Iohannis şi dezamãgirea populaţiei faţã de PSD. Marile probleme interne ale “noului” PNL se resimt şi la nivelul politicii din teritoriu. E foarte greu sã vorbeşti pe o singurã voce când la masã sunt cel puţin douã, dacã nu chiar trei sau patru.
Din matricea liberalã au evadat şi cei din tabãra lui Tãriceanu, astfel încât PLR poate absorbi nemulţumirile din actualul PNL, aşa cum PMP absoarbe nemulţumirile din fostul PDL. E o situaţie complicatã cea în care se aflã cuplul politic Ghorghiu-Blaga. Norocul lor e cã nici PSD nu se simte prea bine. Dupã ce a pierdut alegerile pentru Cotroceni, şi e la un pas sã piardã şi guvernarea, PSD se pregãteşte de un congres furtunos şi problematic. PSD nu stã deloc pe roze iar mandatul lui Victor Ponta ca preşedinte al partidului va fi disputat. Erodat de guvernare şi de pierderea alegerilor pentru Cotroceni, PSD îşi numãrã practic zilele de situare la putere. Putere pe care o împarte cu un UNPR pretenţios şi insistent, şi cu un PC mic dar… tãcut şi comod. Bine, şi cu un PLR la fel de mic. Ca un elefant printre lemurieni, PSD se duce ţintã spre 2016, cu gândul sã câştige alegerile locale. Dar ca şi în cazul PNL, se duce cam împleticindu-se, ameţit.
Sigur, alegerile locale de la anul, au specificul lor, în sensul cã oamenii vor ieşi la vot funcţie de charisma şi încrederea pe care o resimt pentru aleşii lor, apoi vor fi în joc chestiuni de interes local, comunitar, faţã de care sensibilitatea alegãtorilor va spori, cum e şi normal.
Vom avea, aşadar, un an interesant din punct de vedere politic. Un an al clarificãrilor interne şi al tatonãrilor.

Tags:

About autor