Naşi, fini, veri, neveste, pile, impostori

Ultimele excluderi din PSD ne aratã un partid în agonie, un partid care nu gãseşte altceva mai bun de fãcut decât sã dea încã o mostrã de lipsã de tact, încã o dovadã de ipocrizie şi inadecvare la realitatea ce a urmat alegerilor pentru Cotroceni, dezastruoase pentru Victor Ponta. Scoaterea pe tuşã a unui Mircea Geoanã sau Marian Vanghelie nu a rezolvat mai nimic, dimpotrivã, a pus paie pe foc, a înteţit o crizã aparent fãrã ieşire. În locul unei analize lucide şi demne a unui eşec electoral problematic pentru PSD, în locul unei strângeri a rândurilor şi unei asumãri a realitãţii electorale, capii social-democraţi nu au fãcut altceva decât sã scape din lesã buldogii autocontestãrii.
Sebastian Ghiţã, un politician de tip nou, plin de bani, mogul de televiziune, agresiv cu tact, a sãrit la gâtul lui Ion Iliescu. Apoi, dupã ce a fãcut destul scandal, a fost scos din curtea partidului prin aceiaşi spãrturã prin care au fost scoşi Marian Vanghelie şi Mircea Geoanã. Totul s-a tranşat şi încã se tranşeazã pe posturile de televiziune, în “buna” tradiţie a spãlãrii rufelor în public. PSD a oferit un mic spectacol trist şi penibil.
În mod normal asumarea responsabilitãţii pentru eşecul în recentele alegeri trebuia sã înceapã cu Ponta şi sã continuie cu Dragnea, Firea şi Palada, acei “comunicatori” ai PSD lipsiţi de tact şi care nu au putut acoperi deloc realitatea electoralã în noiembrie. Eşecul lui Ponta e un efect de echipã şi de strategie de comunicare, şi mai puţin un rezultat al intrigilor sau noncombatului unui Vanghelie sau Geoanã. Una peste alta PSD intrã în 2015 cu grave probleme interne şi cu şi mai grave probleme de imagine. E din ce în ce mai clar adevãrul spuselor lui Andrei Pleşu cum cã: “Stânga are nevoie de un partid nou, modern, cuviincios, inteligent. Figuri noi, idei noi, moralã nouã. Fãrã naşi, fini, veri, neveste, pile, impostori”.
PSD a deraiat enorm de la acest traiect al stângii. Nu are nici figuri noi, nici o moralã nouã. Nu vedem decât aceleaşi figuri vechi, aceeaşi moralã îndoielnicã. Şi mai cu seamã vedem impostura, pletora de fini, veri, neveste şi pile, de îngâmfaţi şi inculţi plini de ifose. Vedem dispreţul manifest al unei “clase” de parveniţi mãrunţi, fãrã substanţã, care s-au cãţãrat pe funcţii şi au impresia cã lumea începe şi se sfârşeşte cu ei. “Opera” PSD e tocmai aceastã colcãialã la putere dintre nulitãţi arogante şi ipocriţi vicleni, dintre fufe şi farfurizi de tot felul.
Probabil cã stânga, dar fãrã PSD de acum, va gãsi o cale sã supravieţuiascã şi sã iasã la luminã sub forma unui partid modern şi inteligent. Vremea partidelor mamut de tip PSD s-a dus. S-a vãzut la aceste alegeri foarte clar: degeaba ai un bazin electoral mare şi rigid, ca PSD. Totdeauna vor fi destui oameni care sunt dispuşi sã iasã în stradã şi sã rãstoarne calculele de laborator ale oricãrui partid mamut.

About autor