Noi plantaţii de trifoi în vechiul Mehedinţi

Ideea unui organism, sã-l numim astfel, de genul celui recent lansat pe piaţa politicã autohtonã, şi anume “Mişcarea pentru Noul Mehedinţi’’ nu e deloc rea, deşi nici una prea strãlucitã nu e. Nu e rea pentru cã pune în mişcare, în planul mentalitãţii colective, o serie de direcţii, de teme interesante şi actuale: noul, renaşterea, coalizarea civicã, dinamismul – ideea de “mişcare’’. În plus, oferã un bun acoperãmânt pentru partide mai mult sau mai puţin lovite de eşec în demersul lor politic individual, sã zicem PNŢCD. Dupã cum oferã o nouã identitate unora pentru care prezentarea directã şi neechivocã în faţa electorilor ar fi deja o problemã – PDL.

În acest sens, reunirea organizaţiile judeţene din Mehedinţi ale PDL, UNPR, PNŢCD şi Partidului Ecologist sub sigla  trifoului cu patru foi, “Mişcarea pentru Noul Mehedinţi”, e un act curajos şi o idee bunã. Din altã perspectivã însã totul în aceastã mişcare denotã nesiguranţã şi viclenie. E vorba de nesiguranţa unui partid tutelar precum PDL de a se prezenta singur sub propria-i siglã. Şi de viclenia evidentã de a încerca sã-şi mascheze portocaliul sub frunzuliţele verzi ale trifoiului norocos. Cât de norocos, vom vedea la alegerile din iunie!

Cât despre partidele satelit, UNPR, PNTCD, PER – ele trebuie sã se resemneze cu roluri secundare, simbolice, în marea horã condusã de democrat-liberali, sperând cã manevra va avea succes, un succes la care, singure pe piaţa politicã, nu ar avea mai nicio şansã. Aşa cã vor trebui sã rãmânã cuminţi în tractarea marelui PDL şi sã se mulţumeascã cu puţin. Acum sã vedem şi dacã electoratul se va lãsa pãcãlit de mişcarea PDL. Un electorat furios la culme pe guvernarea Boc, catastrofalã.

Din acest punct de vedere PDL s-a mişcat abil, încercând sã evite masa criticã uriaşã existentã la nivelul electoratului datoritã guvernãrii Boc. Şi-a schimbat brusc forma şi culoarea, ca un veritabil cameleon politic. Probabil cã unii nu vor sesiza cã sub stindardul Mişcãrii se ascund chiar oamenii lui Traian Bãsescu şi Emil Boc. Dar cei mai mulţi, din pãcate pentru PDL, se vor prinde. Spuneam cã ideea acestei formule politice nu e tocmai rea. Doar cã vine prea târziu. Şi riscã sã nu fie bine asimilatã de electorat. Nici chiar de propriul electorat al PDL, de exemplu. Se creeazã confuzii, şi ele nu sunt neapãrat în favoarea MNMH.

Sigur, miza e mai degrabã una uninominalã, accentul va cãdea pe candidaţi, pe numele grele puse în joc de MNMH: Gherghe şi Stãnişoarã, unul pentru primãria municipiului reşedinţã de judeţ, celãlalt pentru preşedenţia consiliului judeţean. Sigur, ar mai fi şi Doiniţa Chircu, angajatã în bãtãlia pentru Orşova – din câte am auzit, angajament curajos al deputatului PDL, în ciuda celor ce nu-i dau nicio şansã în viitoarea confruntare. Bãtãlia din iunie va pune faţã-n faţã doar nume, partidele vor fi pe plan secund. Gherghe vs Screciu, Stãnişoarã vs Duicu. În plan secund se vor bate alianţele: MNMH vs USL. Aceastã bãtãlie secundã e la fel de importantã precum bãtãlia şefilor de partide amintiţi, pentru cã de ea depind foarte multe.Dacã USL e mai bine conturatã la nivelul acceptãrii publice, şi mai bine structuratã intern, cu partide puternice, experimentate, şansa MNMH pare a fi doar aceea a accentului pe lideri, pe numele din capul listelor electorale: Gherghe, Stãnişoarã. Acesta poate fi şi raţionamentul pentru care actualul preşedinte al CJ, Marius Bãlu (PDL) a fost exclus din calculul confruntãrii elective.

Stând mai prost în sondaje decât Duicu, PDL a preferat sã bage pe linia frontului piesa cea mai grea de artilerie: senatorul Stãnişoarã. Tocmai ca sã-şi maximizeze şansele. Lãsând deoparte fotoliul de senator, Stãnişoarã trebuie acum sã “are’’ judeţul pentru a prezerva şefia CJ. Dar despre confruntarea “titanilor’’ vom mai vorbi.

Tags: ,

About autor