Politicianul bun şi politicianul rãu

Spunea cineva de prin cartier cã nu a mai votat de mult şi cã de data asta e decis sã meargã la vot din nou, sã le arate lor, de politicieni, cine e şeful. Adicã pânã la urmã s-a trezit în cetãţean spiritiul civic şi implicarea în viaţa comunitãţii şi a ţãrii. Omului îi pasã cumva de ce se întâmplã în jurul sãu şi îi vine sã ia atitudine şi sã se exprime. Asta era acum câteva luni, când încã nu începuserã sã curgã pe la televizor zoaiele precampaniei. Cam la toate posturile se anunţã în prime time dezvãluiri bombã fie despre Traian Bãsescu, fie despre Elena Udrea, fie despre Victor Ponta sau despre Klaus Iohannis sau despre Tãriceanu.
În general, bombele sunt despre prezidenţiabili sau despre acoliţii sau susţinãtorii acestora. În general, în funcţie de marca postului, poate, şi a televizorului, unii sunt negrii spre tãciune, iar ceilalţi sunt albi terezieni. Ori Bãsescu e puşcãriabil şi va înfunda temniţele pesediste, ori Victor Ponta a plagiat încã din perioada fetalã. De asemenea, ori Traian Bãsescu va avea de tras din greu dupã 10 ani de mandat şi clar nu mai scapã fãrã 10 ani de puşcãrie în dosarul flota şi în alte dosare, fie Victor Ponta ar fi trebuit sã demisioneze de mult, din cauza plagiatului, dar de unde onoare şi aşa mai departe. Mai urmeazã apoi politicianul Elena Udrea care apare de dupã tufã şi le aduce tuturor aminte cum a împãrţit ea bani la primari, indiferent de culoare politicã şi de ce piscine, parcuri în mijlocul pãdurii sau drumuri printre tarlale s-au construit de ei. Sau de ce de telegondole fãrã pasageri nu duce lipsã ţara. Elena Udrea ba e gagica lui Bãsescu, ba e politicianul pe care preşedintele a reuşit sã îl modeleze dupã chipul şi asemãnarea sa – cu toate cã e purtãtoare de fustã. Dar s-au mai vãzut şi politicieni purtãtori de fustã şi de cafele. Apropo de cafele, ce i se mai imputã lui Victor Ponta e cã era purtãtor de cafele pe la PSD şi îşi frecau unii dinozauri coatele în freza sa. Se zice cã nu era luat în seamã, când vroia şi el sã mai spunã câte ceva, sã îşi dea cu pãrerea, în lumea celor mari.
Despre Traian Bãsescu se spune cã ar controla justiţia şi serviciile. Despre Victor Ponta se zice cã se zbate sã le preia el de la Traian Bãsescu şi o parte a justiţiei care ar fi „liberã” ar fi fãcut pasul cãtre Ponta. Un televizor spune cã un prezidenţiabil a preferat sã punã bani la ciorap, decât sã investeascã în copii. Iohannis este cel care are şase case şi cã a rãvnit toatã viaţa la avere şi nu se mai saturã. Alt televizor zice cã asta ar fi motivul pentru care neamţul trebuie votat pentru cã nu îi mai trebuie nimic şi nu mai râvneşte la alte averi faţã de cele pe care le are deja acumulate, mai ales cã nu are cui sã le lase. Poate le va dona sau oferi vreunui nepot. Alţii spun cã Iohannis habar nu are de politicã şi cã vorbeşte rar. Unii spun cã vorbeşte puţin, dar face mult. Alţii i-au gãsit în trecut perioada când fãcea pe translatorul pentru cuplurile strãine care doreau sã adopte copii din România. Despre Tãriceanu unii spun cã are inima largã şi cã e un oportunist, alţii spun cã are fler, din contrã şi simte unde e locul sãu ca om politic.
Ce mai aflã alegãtorul decis sã meargã la vot sã dea cu ştampila pe buletin? Cei 10 ani de domnie ai lui Bãsescu au fost o pierdere pentru România şi social-democraţii au ajuns la ţanc sã salveze treaba. Sau cã Victor Ponta habar nu are de economic şi chiar de politicã externã, cã face plãcãciuni la chinezi, pentru cã alţii mai occidentali nu-l bagã în seamã. Ponta e prea transparent ca politician şi cã mai mult dã comunicate şi ordonanţe, decât face treabã, iar Bãsescu e prea conectat la Marele Licurici american. Ponta ar scãlda-o cu ruşii, în timp ce Bãsescu îl supãrã pe Marele Urs, dacã se tot afirmã pro-american. Unii spun cã Bãsescu e terminat, iar Ponta e terminat şi el, dacã pierde prezidenţialele şi cã mai bine ar rãmâne premier sã îl convingã pe şeful INS, sã transmitã informãri incomplete despre economia ţãrii. Iohannis e bun şi el cã e neamţ, dar e prost cã e de altã religie şi de altã etnie.
Toţi prezidenţiabili ori sunt foarte buni, ori sunt foarte rãi, ori sunt prea de dreapta, ori sunt prea de stânga, ori de fapt sunt toţi de stânga pentru cã de la PCR se trag. Unii vor sã distrugã ţara şi sã vândã ce a mai rãmas, alţii vor sã conserve ce a mai rãmas. E clar cã toţi vor prosperitatea poporului român şi justiţie, şi sã ne scape de corupţie. Nici unul nu spune cã e aproape imposibil, dar cã speranţa moare ultima şi meritã încercat. Sau, mai onest: dacã e prevãzut la Constituţie ca ţara sã aibã preşedinte, trebuie sã fie cineva şi preşedinte, fãrã sã îşi mai asume planuri şi promisiuni.
Probabil cã alegãtorul care nu a votat în ultimii 10 ani începe sã se gândeascã dacã nu cumva râmâne din nou acasã. Unii istorici l-ar numi laş, alţii cã face jocurile puterii. Care e politicianul rãu şi care e cel bun? Oare unul simplu, de mijloc, nu se gãseşte? Fãrã machiaj, vile, reflectoare sau afaceri cu statul?
Cel mai indicat ar fi ca alegerile sã devinã un fel de tradiţie de amuzat mulţimea, precum Ziua recoltei sau Festivalul berii, ca sã nu se mai punã problema participãrii. Şi ar trebui sã fie organizate în timpul sãptãmânii, sã mai câştige lumea încã o zi liberã peste an.