15 ani de OBIECTIV în Mehedinţi

…iar când încep sã scriu aceste rânduri nu-mi vine a crede cã au trecut 15 ani de la ideea nebuneascã de a face un ziar care sã-i ia la întrebãri pe cei ce începuserã a se crede atotputernici, nemuritori… Gestul meu avea în spate câţiva ani buni de presã centralã, dar a fost susţinut de familie şi de un grup de condeieri care parcã aşteptau sã se întâmple ceva… sã aibã unde sã se exprime liber. Asta le-am oferit de-a lungul anilor redactorilor, reporterilor, fotoreporterilor, colaboratorilor ştiuţi şi neştiuţi, unii rãmaşi necunoscuţi pânã în prezent, luând asupra mea şi a familiei mele toatã aversiunea celor deranjaţi de ceea ce apãrea în paginile ziarului OBIECTIV MEHEDINŢEAN. Mãrturie sunt zecile de procese în care am fost purtaţi… spre triumful libertãţii de exprimare garantatã de CONSTITUŢIE şi DUMNEZEU, dar şi graţie profesionalismului celui ce ne-a apãrat de-a lungul anilor, avocatul Emil Voicu.
Asemeni unui copil, OBIECTIV MEHEDINŢEAN s-a nãscut şi a crescut, ajungând la o vârstã frumoasã – 15 ani – pe care îi împlineşte pe 2 august, dar şi-a cãpãtat şi maturitatea de a transforma numele în renume.
Se cuvine a-i aminti pe cei ce au contribuit la succesul acestui proiect media, şi care nu mai sunt printre noi: Nicolae Calomfirescu, Constantin Juan, Aurel Ivan, Emil Albişoru, Mircea Goia…, aşa cum se cuvine a le mulţumi tuturor celor ce mi-au fost alãturi cu scrisul lor de-a lungul anilor, precum şi la ceas aniversar, şi doresc sã fim şi de acum înainte mulţi ani împreunã pentru a arãta cititorilor noştri cã “Adevãrul nu este dincolo de noi”.
Teodor Abagiu

Eheu, fugaces tempore…!

Cum trece timpul…! Parcã tot mai repede, ca un cal arab, grãbind vârstele noastre cãtre inevitabilul amurg… Doar amintirea ne întoarce pe cãrãrile tremurãtoare ale gândului spre oameni, spre întîmplãri duse, şi ea stârnitã de evenimente ce marcheazã trecerea noastrã…
Acum 15 ani, pe o ploaie de sfârşit de lume, primisem un telefon de la un om pe care-l cunoscusem ocazional, şi care-mi spunea cã vrea sã discute cu mine despre o “anumitã treabã”. Se numea Teodor Abagiu şi, pe vremea aceea, fãceam amândoi jurnalism la publicaţii diferite: el – la o subredacţie severineanã a ziarului craiovean Ora, eu – la cunoscutul cotidian Datina, al şi mai cunoscutului George Bureţea. Ne-am întâlnit şi am discutat la loc ferit de ploaie despre înfiinţarea unui hebdomadar mehedinţean. L-am convocat şi pe prietenul meu, Ioan Tãtucu, priceput în tehnoredactare, şi pe loc, în rãgazul unei sticle de bere, am stabilit titlul, am schiţat macheta ziarului de 8 pagini, parţial color, formatul, grafica titlului şi frontispiciul, sloganul de supratitlu şi cuprinsul tuturor paginilor, trecând relativ lejer peste aparentele obstacole. La câteva zile dupã întâlnirea noastrã, adicã exact pe 2 august 1999, apãrea primul numãr al sãptãmânalului de informaţie, opinie, dezbatere şi culturã civicã Obiectiv mehedinţean, avertizându-şi temerar viitorii cititori cã Adevãrul nu este dincolo de noi…!
Condus cu şeicãreascã dibãcie de Teodor Abagiu, Directorul sãu, şi sprijinit de vajnici condeieri, Obiectiv mehedinţean avea sã devinã un ziar repede bãgat în seamã, şi respectat, cu apariţie regulatã, sãptãmânã de sãptãmânã, toate acestea conferindu-i autoritate şi duratã…
Eram pe-atunci cu 15 ani mai tineri, mobilizaţi de entuziasmul vârstei şi motivaţi deontologic de seriozitatea şi profesionalismul abordãrii fenomenului jurnalistic… Întâmplãrile vieţii ne-au împrãştiat pe mulţi dintre noi, care-ncotro … Teodor Abagiu a rãmas cu ziarul sãu, într-o reciprocã şi exemplarã fidelitate, rezistând vremurilor.
La ceas aniversar, le doresc amândurora, celor care-au conlucrat acolo şi celor ce încã mai scriu, viaţã lungã, satisfacţii profesionale şi nesecatã energie în efortul supramundan de corectare a relelor de tot felul din omeneasca noastrã viaţã social-politicã…!
La mulţi ani, Teodor Abagiu…!
La mulţi ani, Obiectiv mehedinţean…!
Cu gânduri bune,
Al vostru, Constantin Stana
(fost redactor-şef şi editorialist al acelui straşnic debut jurnalistic)

Dupã 15 ani petrecuţi în obiectiv…

Zilele trecute, domnul Teodor Abagiu m-a anunţat cã publicaţia sa aniverseazã, pe 2 august, 15 ani de existenţã şi m-a rugat sã îi trimit câteva gânduri personale despre ziar. Reflectând la rugãmintea domniei sale, aş putea sã vã spun cã în cei 15 ani, sãptãmânalul Obiectiv Mehedinţean a rãmas o publicaţie aparte în peisajul mass-media local.
De ce aparte? Spre deosebire de celelalte publicaţii sau posturi tv locale, în Obiectiv Mehedinţean nu ştii niciodatã ce vei citi, pe cine va lua în pix sau în obiectiv. Este binecunoscut faptul cã politicienii, mai ales cei de la nivel local şi-au creat propriile trusturi de presã pentru a-i preamãri, pentru a le aduce osanale, pentru a le lãuda “realizãrile” sau pentru a-şi zdrobi adversarii. Presa localã mehedinţeanã nu face excepţie şi mai toate posturile şi publicaţiile locale sunt captive intereselor unui lider politic.
Majoritatea celor care citesc sau urmãresc ştirile şi emisiunile tv locale, pot spune dinainte cum vor fi prezentate, pe cine vor lãuda sau critica. Aceeaşi ştire va fi prezentatã diferit în funcţie de interesele trustului. Spre exemplu, o ştire despre distribuirea de alimente pentru persoanele vârstnice va avea întotdeauna douã moduri de prezentare. Postul personajului politic care se aflã la putere va prezenta câţiva bãtrâni fericiţi cã cineva le distribuie gratis nişte alimente, postul politicianului din opoziţie va prezenta câţiva bãtrâni nemulţumiţi cã au stat 30 de minute la coadã, cã s-au înghesuit, cã alimentele sunt puţine etc. Exemplul acestei ştiri nu l-am ales la întâmplare, evenimentul chiar a avut loc!
Acum, nu cred cã este nici un secret faptul cã trustul RTS aparţine şi este fidel familiei politice Stãnişoarã, Tele 2 şi Karisma TV aparţin familiei Duicu, sãptãmânalul Buletin de Mehedinţi este un fidel susţinãtor al lui Marius Bãlu şi aşa mai departe. Din pãcate, însã, acest mod de prezentare a ştirilor nu face decât sã manipuleze, sã dezorienteze şi într-un final sã dezguste opinia publicã. Oricât de indiferent ai fi, nu poţi sã nu ai senzaţia cã prezentatorii tv sau reporterii îţi insultã inteligenţa cu maimuţãreala sau slugãrnicia lor.
Referitor la Obiectiv Mehedinţean, vã pot spune cã de câte ori l-am cumpãrat, aproape niciodatã nu am putut sã îmi dau dinainte seama cine va fi vinovatul de serviciu. Fie cã au fost bãşcãlii prin intermediul lui Sucã, fie cã au fost tãvãliţi prin articole documentate şi semnate, toţi politicienii locali au trecut pe rând prin vizorul Obiectivului. Indiferent cã nu este apreciat de toatã lumea, cã este criticat sau cã târgul este plin de vorbe, Teodor Abagiu a ţinut ca acest ziar sã fie în primul rând al lui şi a ştiut sã îşi pãstreze acea minimã independenţã care i-a permis sã scoatã un ziar pe care îţi face plãcere sã îl citeşti. Cred cã Obiectiv Mehedinţean este, în primul rând, un ziar al cititorilor.
La mulţi ani şi multã putere de muncã vã doresc!
Camillo Popescu

2 august 1999 – 2 august 2014

“Am fost în aceşti 15 ani un cititor constant al sãptãmânalului ’’Obiectiv mehedinţean’’, al comentariilor, analizelor şi reflectãrilor în paginile sale ale unei realitãţi sociale şi politice problematice. O realitate ce trebuia, şi e bine cã a fost astfel, privitã, comentatã şi adusã-n atenţia cititorilor. “Obiectiv mehedinţean’’ este una dintre ultimele redute ale presei mehedinţene scrise, clasice, ce aminteşte de vremurile frumoase, acum romantice, când presa scrisã nu era ea o putere în stat, dar era o putere a oamenilor, a cetãţeanului obişnuit, pentru care cuvântul scris e cel ce conteazã şi are, cu adevãrat, prestigiu şi însemnãtate.’’
Sorin Vidan

Gânduri la aniversarã

În urmã cu exact 15 ani de zile, în data de 2 august 1999, apãrea primul numãr al ziarului „Obiectiv mehedinţean”. Acest ziar a apãrut dintr-un orgoliu gazetãresc al iniţiatorilor sãi, dar şi al unei nevoi stringente de presã localã. Erau vremuri când se simţea în presa localã un suflu nou, o modalitate mai incisivã de a aborda subiecte de interes local. „Obiectiv mehedinţean” a umplut acest gol încã de la apariţia sa, devenind în scurt timp o publicaţie activã, apreciatã de cititori. Pe atunci eram foarte tânãr, la începutul activitãţii publicistice. Tânãr era şi fondatorul acestui ziar, Teodor Abagiu, un ziarist cu experienţã, de la care am învãţat multe în anii care au urmat. Demersul la care s-a angajat nu a fost unul uşor, pentru cã au existat şi momente grele, însã, în ciuda greutãţilor, „Obiectiv mehedinţean” a apãrut în fiecare sãptãmânã. Acest fapt a fost posibil în primul rând pentru cã Teodor Abagiu este un ziarist în adevãratul sens al cuvântului, un om pentru care profesia înseamnã mai mult decât dificultãţile materiale ale editãrii unui ziar. „Obiectiv mehedinţean” a fost şi este în continuare un ziar echidistant, obiectiv şi imparţial. Este exact ceea ce conteazã pentru ca un ziar sã existe şi sã reziste! În toţi anii de când apare, ziarul are, şi-a format cititorii sãi fideli, din ce în ce mai mulţi, tocmai pentru cã abordeazã în paginile sale subiecte interesante şi pentru cã şi-a probat imparţialitatea. Îl felicit din tot suflet pe prietenul şi colegul meu, Teodor Abagiu, pentru abnegaţia şi perseverenţa de care a dat dovadã în iniţierea şi susţinerea acestui proiect media numit „Obiectiv mehedinţean”. Felicitãri tuturor celor care au contribuit, de-a lungul anilor, prin scrisul lor la imaginea şi promovarea acestei publicaţii locale, singura care în ultimii ani a apãrut constant.
Un ziar este precum un copil. Se naşte şi creşte. Ziarul „Obiectiv mehedinţean” s-a nãscut şi a crescut frumos pânã la vârsta de 15 ani. LA MULŢI ANI, OBIECTIV MEHEDINŢEAN!
Mircea Popescu

Într-o atmosferã fin de siecle, când publicaţiile regionale, gen „Gazeta de Sud”, începuse sã câştige teren în faţa unei prese locale parcã prematur clasicizate într-o condescendenţã greu de explicat, totuşi, faţã de tagma politicienilor, apãrea, la 2 august 1999, sãptãmânalul Obiectiv mehedinţean. Aerul sãu de frondã, spiritul nonconformist ce emana, cu un soi aparte – rafinat, aş zice – de violenţã, din coloanele sale, încurajarea libertãţii de exprimare pânã la forţarea limitelor existente în tot felul de coduri atrãgeau ca un magnet, dar impuneau, la nivel perceptiv, şi nu puţine rezerve. Greu, foarte greu de înţeles, atunci ca şi acum, cã tocmai în zona asta se contura solidul statut de echidistanţã pe care publicaţia avea sã şi-l câştige în timp. Poate şi mai greu de înţeles este cã, în acele învolburate vremuri, se plãmãdea, cu multe griji, dar cu tot atâtea speranţe, una din rubricile devenite emblemã ale ziarului, „Frecţii cu odicolon”, pe care, începând cu primul numãr din anul 2000, am susţinut-o, cu douã time-out-uri ceva mai lungi, vreme de 12 ani, pânã, iatã, în aceastã clipã, când Obiectivul nostru împlineşte 15 ani de viaţã. Şi când, în ciuda tuturor cumpenelor şi greutãţilor şi întru bucuria pe care ne-o aduce fiecare nou numãr apãrut, drumul acestui ziar cãtre interesele şi problemele adevãrate ale oamenilor, cãtre mintea şi inima lor, continuã.
LA MULŢI ANI!
Eugen Mãicãneanu
(carevasãzicã Bibicul, nene Iancule, dar ce credeaţi?!)

Cu prilejul împlinirii a 15 ani de existenţã în presa mehedinţeanã, vã urez cât mai multe apariţii şi, în calitate de jurnalist, îmi doresc sã rãmâneţi un ziar independent, care sã informeze în mod corect cititorii, aşa cum aţi fãcut-o şi pânã acum. Sunteţi, probabil, singurul sãptãmanal obiectiv din Mehedinţi!
Mircea Oglindoiu

About autor