Inerţia şi minciuna politicianistã de acasã

Încet dar sigur partidele intrã în logica electivã. Îşi sapã cu îndârjire tranşeele pe câmpul de luptã, îşi posteazã tunurile şi cavaleria şi se pregãtesc de micul mãcel politic al alegerilor locale din iunie.

Mai puţin populaţia, care e departe de a fi intrat şi ea în aceastã logicã, fiind ocupatã cu probleme mult mai simple şi mai directe ce ţin de viaţa de zi cu zi.

În vreme ce partidele încep sã fiarbã la foc mic pregãtindu-şi listele de primari şi consilieri, plasele colorate, pixurile, brighetele şi gãleţile de plastic, ne dãm cu toţii seama cã problemele cu adevãrat importante pentru noi toţi, cum ar fi şomajul, lipsa locurilor de muncã, starea economiei, vor fi din nou suspendate, vor fi din nou amânate, pentru a intra iarãşi în suspansul electoral. Distanţa dintre politicieni şi populaţie era şi aşa destul de mare, iar acum, în ciuda previzibilei reapropieri a politicienilor de popor cu prilejul campaniei electorale şi alegerilor, paradoxal, ea se va mãri şi mai mult.

Cãci la ce sã ne aşteptãm, de fapt?

În niciun caz la mãsuri raţionale, la demersuri ferme, la claritate administrativã şi legislativã. Ci, din nou, la vânzolealã politicianistã, la demagogie, la coruperea votului la sate, la promisiuni şi efuziuni de tot felul. Gardurile se vor împânzi de postere iar cutiile poştale de pliante din care candidaţii ne vor privi galeş.

Pe undeva pe la jumãtatea lunii viitoare deja şi noi vom intra în logica freneticã a alegerilor, presaţi de politicieni, de mass-media, de suflul acestui timp. Ne vom împãrţi în tabere. Ne vom certa între noi pentru viziuni politice diferite. Pãrerile şi acuzele vor curge gârlã. Ne va prinde vara, şi alegerile, deja învrãjbiţi şi înfierbântaţi, ca nişte fotbalişti tropãind pe culoar spre stadion, acoperiţi de frenezia tribunelor, gata sã-şi dea la glezne. Apoi va urma o varã caldã, un scurt moment de relaxare, iar dupã aceea ne vom pregãti pentru o altã bãtãlie, alegerile parlamentare, pentru un alt abandon al problemelor reale în favoarea problemelor de suprafaţã. Pentru cã dincolo de România politizatã, polarizatã, vom avea mult timp de acum încolo o Românie, cea realã, pentru care politicul e mai degrabã o piedicã, o ceaţã prin care trece anevoie încercând sã se dezmeticeascã în drum spre sine.

Aceastã Românie realã e mereu abandonatã în momentele electorale, de dragul parãzilor şi orgoliilor politice. E România pensionarilor, tinerilor fãrã speranţã, spitalelor pãrãsite de medici, cartierelor mãrginaşe, fabricilor care se închid, şomerilor, economiei şubrede, satelor sãrace.

O Românie în care politicienii vãd doar un izvor de voturi, şi nu o cauzã pentru care sã lupte. Nu e de mirare cã foarte mulţi au ales sã plece, sã înceapã o nouã viaţã pe alte meleaguri, dezgustaţi de inerţia şi minciuna  politicianistã de acasã.

Tags: