Despre târgurile şi bâlciurile din Turnu Severin

Fiind proiectat drept un oraş comercial la 1833, Turnu Severin a beneficiat, pe lângã instituţiile administrative, sanitare, judecãtoreşti, învãţãmânt, inevitabil şi de o intensã activitate comercialã, întreţinutã de înfiinţarea de târguri şi oboare, iar mai târziu, respectiv în a doua jumãtate a sec. al XIX – lea, prin grija administraţiilor locale s-au organizat şi bâlciurile, organizarea lor devenid aproape tradiţie.
Necesitatea organizãrii acestor târguri a fost dictatã de creşterea populaţiei oraşului, chiar dacã alogenã pânã la 1900, pentru consumul de carne, dar în egalã mãsurã şi de zarzavaturi.
În conformitate cu legea burselor, Camera de Comerţ şi Industrie din Turnu Severin a organizat şi administrat târgurile de animale şi oboarele de cereale din Turnu Severin. În definitiv, aceste târguri au reprezentat mici burse, unde sãtenii au putut sã-şi valorifice într-un mod avantajos produsele care au constat în animale, pãsãri, cereale, zarzavaturi etc., vânzãtorii şi cumpãrãtorii, prin jocul liber al cererii şi ofertei, putând sã obţinã preţurile cele mai bune, dar şi marfa doritã. Pentru cã materialul nostru are în atenţie activitatea târgurilor şi bâlciurilor din Turnu Severin, nu vom insista foarte mult asupra oborului de cereale şi a târgului de vite, ci vom aminti doar locaţia care se afla în zona actualei Pieţe Mircea, iar târgul de animale în zona cartierului Kiseleff, mai de grabã între actualele strãzi Banatului şi Moldovei, iar activitatea de valorificare, de tãiere a animalelor se realiza în abatorul comunal, amplasat pe malul Dunãrii în partea de rãsãrit a oraşului.
Capul de afiş al centrului comerţului severinean a fost reprezentat, ca şi astãzi, de piaţa Radu Negru, cunoscutã la acea vreme drept şi piaţa de alimente, unde, pe lângã comerţul de carne şi peşte, aici erau situate halele respective, se fãcea un comerţ intens cu zarzavaturi şi alimente. Pe lângã zarzavagii de meserie, în fiecare dimineaţã, în piaţã îşi fãceau apariţia femeile din satele apropiate Severinului, dar şi comercianţi din zone mai îndepãrtate, mai exact, pentru comerţul cu oale se întâlneau comercianţi din satele Şişeşti şi Glogova.
De asemenea, activitatea comercialã din piaţa Severinului mai însemna încãrcarea aproape zilnicã a camioanelor cu zarzavaturi pentru destinaţiile Orşova şi Bãile Herculane, dar şi un comerţ invers şi intens cu fructe practicat de bãnãţeni, care veneau încãrcaţi cu cãruţele de fructe şi plecau cu cereale.
Din a doua jumãtate a sec. al XIX – lea, aşa cum spuneam în peisajul cotidian severinean au început sã fie organizate, cu caracter sporadic şi apoi regulat, cele trei bâlciuri de peste an. Organizarea acestora a reprezentat un împrumut al comunitãţii româneşti din oraş dupã modelul petrecerilor câmpeneşti şi carnavalelor organizate de comunitatea germanã din oraş.
Aşadar, dacã cel mai extins comerţ era cel de prãvãli, iar cel mai frecventat a fost comerţul de piaţã şi tarabã, sarea şi piperul comerţului severinean era conferitã de târgurile şi bâlciurile, organizate sãptãmânal sau la date fixe în cazul bâlciurilor, respectiv de Florii, Sfânta Marie şi Sf. Dumitru.
Bâlciurile erau frecventate atât de comercianţi locali cât şi de cei veniţi din alte pãrţi, ca ambulanţi. Comercianţii locali, de regulã, nu agreau prezenţa celor veniţi şi erau împotriva comerţului de import şi a taxelor mici practicate de administraţie faţã de negustorii strãini, veniţi aici sã facã afaceri.
Locul de desfãşurare a târgului sãptãmânal a fost, şi el, adesea disputat, în funcţie de interesele de grup şi, mai cu seamã, de interesele politicienilor locali, unii având funcţia de consilieri.
Cele trei bâlciuri din Turnu Severin erau riguros pregãtite de administraţia localã, ţinând seama cã se desfãşurau pe o duratã cuprinsã între 7 şi 10 zile şi cuprindeau oborul pentru vânzarea vitelor, destul de animat, cu mii de vite de tot felul aduse spre vânzare şi cu încasãri însemnate la casa primãriei. Urmau vânzãtorii de diferite articole de hranã şi manufacturã, şatrele de cârciumi, berãriile, cojocarii, cismarii , plãpumarii, vânzãtorii de braşoverii, lipscãnarii, gogoşarii etc.
De asemenea, prezenţi şi numeroşi în bâlciuri şi târguri au fost şi ambulanţii, lânarii, cercelarii, olarii de vase de lemn, postãvarii, producãtorii de care, hârdaie, tarabagii vânzãtori de dantelãrii, fotografii la minut etc.
În ceea ce priveşte încasãrile din taxele percepute acestea au evoluat în funcţie de împrejurãri, de pildã anterior primului rãzboi mondial acestea au fost mai mari, în 1913 au scãzut substanţial din cauza epidemiei de holerã şi a carantinei instituite pânã la sfârşitul anului, iar din 1915, mãrfurile fie s-au scumpit, fie au dispãrute de pe piaţã şi au apãrut mercurialele, iar primãria a trecut la publicarea de liste de preţuri la produsele alimentare.

Tags:

About autor