Cine îl poate opri pe Ponta?

Alegeri ca la noi nu are nimenea. Prea bune, prea ca la ţarã! Opoziţia lui Bãsescu a ajuns la o limitã de jos, unde nu a mai fost vreodatã. Poate doar în 1990, când abia începea sã se coaguleze. Este „meritul” lui Traian Bãsescu, cel care crede în continuare în forţa sa politicã, deşi destinul politic i s-a încheiat cam prin 2009, când nu ar fi trebuit sã mai obţinã cel de-al doilea mandat de preşedinte. Probabil cã de atunci şi pânã în prezent era şi un om liber, cu voie de la comisia de liberãri şi instanţã, şi putea sã îşi creascã în linişte nepoţeii sau sã îşi vadã de agriculturã, la Nana.
Acum lucrurile sunt din ce în ce mai complicate pentru şeful statului şi, oarecum, este obligat sã scoatã un as din mânecã sau un iepure din joben sau o fãtucã din paraşutã. Nu l-a pus nimeni în postura respectivã, de decident, dacã nu şi-ar fi asumat-o. A încercat tot felul de construcţii artificiale, cu intelectuali reşapaţi sau impregnaţi de zoaiele politicii şi, desigur, cã nu i-a reuşit. Bãsescu nu a înţeles cã animalele politice mai şi îmbãtrânesc şi se transformã în animale onorifice sau în analişti politici. Vezi cazul lui Ion Iliescu sau a altor politicieni care nu au putut ţine pasul şi s-au retras pe posturi de comentatori. Sau pur şi simplu au înţeles în sfârşit, chiar şi cu un deceniu mai târziu, cã rolul lor în viaţa publicã, şi mai ales politicã, s-a cam încheiat. Vezi cazul lui Iliescu, cel care mai emite, dar nu prea mai este luat în calcul, decât, poate, de emisiunile de glume. De gaguri.
Marele „merit” al lui Bãsescu este cã a pulverizat opoziţia în aşa hal, încât e nevoie de un magnet uriaş pentru a o recompune. Dar ce va rezulta din amestecul ulterior dintre PNL – PMP – FC poate şi PDL, nimeni nu înţelege. ªi pânã la urmã care vor fi liderii viitoarei opoziţii unite, pentru cã cei de acum nu au vânã, vlagã şi imaginea potrivitã pentru a îndulci pentru a câta oarã bunãvoinţa electoratului. Au în schimb foarte mult orgoliu. Câte minciuni şi în câte moduri pot sã mai înşire politicienii neadevãrul, sã îi mai creadã cineva. Ei bine, dacã nu mai sunt credibili soluţia este sã fie înlocuiţi cu alţi actori, chiar dacã piesa rãmâne aceeaşi. Faţa lui Bãsescu trebuia de mult înlocuitã cu alta. În niciun caz cu a duduiţei cu paraşuta. Faţa lui Crin cel Adormit trebuia sã disparã şi ea din spaţiul public, mai ales dacã cineva îşi dãdea seama cã steaua lui a apus de mult. În afarã de iepure de fugã în politica democraţiei româneşti altceva nu a putut sã fie. Nu a avut fibrã, nu a avut destin, a preferat mai mult perna, decât lupta de stradã. Este şi „meritul” lui Crin cã a transformat PNL într-o cârpã moale, fadã şi urât mirositoare. Chiar dacã a dorit ca liberalii sã fie în opoziţie, putea sã aibã mai puţin orgoliu şi sã cedeze puterea la organizaţia politicã unui lider mai potrivit sã conducã. A preferat sã sucombe cu tot cu partid, decât sã cedeze. Poate a fãcut-o prea târziu şi a terfelit şi bruma de imagine pe care o avea Iohannis. Cu voia acestuia, probabil. Apele în PNL sunt fade şi duhnesc a stãtut. De la stãtutul de Crin. Un crin la catafalcul politic al PNL.
Cine opreşte înroşirea României?
Pânã şi ardelenii s-au fãcut roşii şi au stricat echilibrul de putere în firava democraţie românescã. Bãsescu s-a sinucis politic şi nu ştie nimeni ce soluţie va propune pentru turul al doilea cu Victor Ponta. Orice ar propune, soluţia va avea în spate o opoziţie decimatã şi pãtatã. Chiar compromisã ca imagine. Nu îi mai crede nimeni, oricâte boacãne şi belele ar mai face Victor Ponta pânã la alegerile din toamnã. Nici nu mai are timp sã facã, pentru cã urmeazã vacanţa de varã şi ştirile cãlduţe despre probabil noi mãsuri de protecţie socialã. Probabil cã Ponta a şi luat binecuvântarea de la americani şi de la ruşi. E bine pentru Ponta, în dulcele stil românesc, sã îşi asigure spatele politic din toate punctele de vedere. Doar nu au fost prea mulţi politicieni cu fibrã de la Burebista încoace. Macarale râd în soare, macarale! Ne pregãtim de orice. Cu copy paste e posibil orice.

Tags:

About autor