Cu o vitezã de muncã ameţitoare Dl. Virgiliu Tãtaru şi-a propus sã prezinte într-un şir de scrieri monografice principalii oameni de culturã: poeţi, prozatori, ziarişti din judeţul Mehedinţi. Recent au apãrut douã monografii foarte importante despre filosoful Eufrosin Poteca, egumenul Mânãstirii Gura Motrului,- “primul nostru filosof în adevãratul sens al cuvântului” şi despre Valeriu Armeanu, poet, prozator, publicist şi pamfletar.
Evocându-l pe Eufrosin Poteca autorul face o remarcã îngrijorãtoare despre noi românii: “Trist, îngrijorãtor de trist pentru un neam ca al nostru dotat de Dumnezeu cu atâtea şi atâtea haruri, Eufrosin Poteca nu este suficient de cunoscut de tinerii şcoliţi din zilele noastre. Numai când suntem supuşi la încercãri ne aducem aminte de trecut”.
Eufrosin Poteca s-a nãscut în 1786 în satul Nucşoara de pe Valea Teleajenului. S-a ridicat dintre ţãrani. A studiat la Bucureşti la Academia greceascã. Se remarcã la cursurile de filosofie şi ajunge profesor la aceeaşi şcoalã. Din 1818 se transferã ca profesor de geografie la şcoala lui Gheorghe Lazãr – la Sf. Sava. În 1820 este trimis la studii în Italia, unde frecventeazã cursuri de filosofie, istorie, limba italianã şi latinã. Este o figurã de cãrturar autentic. Între anii 1823 – 1825 îl gãsim la Paris unde continuã studierea filosofiei. În 1825 vine în ţarã ca profesor de filosofie la Şcoala Sf. Sava pânã în 1832. Este influenţat de ideile iluminismului francez şi ia atitudine pentru “desfiinţarea scutirilor şi privilegiilor feudale, desfiinţarea robiei, impozit proporţional general, despre avere, egalitate la admiteri la slujbe, dezrobirea ţiganilor, libertatea tiparului, şcoli gratuite la oraşe şi sate”. Prin ideile sale revoluţionare pentru acea vreme, E. Poteca cãlugãr fiind, intrã în conflict cu Mitropolia şi conducãtorii statului şi se retrage, pânã la sfârşitul vieţii, ca egumen la Mânãstirea Gura Motrului. Este adept convins “al reformelor sociale progresiste , al rãspândirii culturii prin şcoli şi tipãrituri în limba naţionalã”.
Tatãl filosofului C. Rãdulescu –Motru a fost secretarul lui Eufrosin Poteca. În 1843 C. Rãdulescu – Motru doneazã Academiei Române lucrarea lui Eufrosin Poteca “Ideile faptelor mele pe anul1828 pânã în aprilie1829”, urmatã de lucrarea “Din autobiografia lui Eufrosin Poteca”.
Eufrosin Poteca înceteazã din viaţã la 10 decembrie1858 la Mânãstirea Gura Motrului unde şi este înmormântat. Filosoful C. Rãdulescu – Motru l-a fãcut cunoscut pe Eufrosin Poteca, prezentându-i activitatea de cãrturar şi gânditor progresist, alãturi de marii cronicari şi Dimitrie Cantemir. Publicistul Virgiliu Tãtaru sublineazã meritele lui C. Rãdulescu – Motru în prezentarea lui Eufrosin Poteca ca un gânditor luminat în cultura şi istoria poporului român. Cercetãtorul V. Tãtaru foloseşte şi lucrarea profesorului C. A. Protopopescu “Studii şi articole din judeţele Mehedinţi şi Gorj”. Documentul folosit subliniazã, mai ales, contribuţia lui E. Poteca la dezvoltarea învãţãmântului sãtesc. “Creşterea numãrului de şcoli de la una în anul1835-1836, la 6 (şase) în iunie 1838 este rodul activitãţii lui E. Poteca faţã de şcoalã, de învãţãturã., de obşte, pentru a înlãtura “întunericul neştiinţei” şi a rãspândi lumina adevãrului, ca sã nu mai fim “de râs şi de ocarã între noroadele cele luminate ale Europei” – cum susţinea la catedrã şi în cuvântãrile sale, ca profesor de filosofie la Şcoala de la Sf. Sava” – ne spune istoricul C. A. Protopopescu. Şi continuã: “În vizitele pe care le fãcea în şcolile şi satele de pe moşia mânãstirii discuta cu ţãranii despre sãrãcia şi necazurile lor, îi ajuta cu sfatul, cu punga, le arãta cum sã trãiascã, cum sã-şi creascã copiii, cum sã-şi înmulţeascã vitele, cum sã-şi cultive pãmântul pentru a produce mai mult, ele fãcând parte din recomandãrile pe care le dãdea şi cerea, ca profesor, tuturor preoţilor, arãtând cã “ei trebuie sã fie luminaţi şi cu lumina teologhiei şi cu lumina filosofiei… sã ştie nu numai sã boteze şi sã miluiascã, şi sã înveţe pe norod şi cum sã trãiascã, cum sã-şi înmulţeascã vitele şi producturile…”(pag.96).
Virgiliu Tãtaru îşi încheie valoroasa lucrare despre Eufrosin Poteca cu urmãtoarele cuvinte: “Gânditor profund şi original, filosof, cronicar obiectiv al evenimentelor pe care le-a trãit, povestitor cu har, condeier cu vocaţie vizibilã de romancier, om de o rarã demnitate şi verticalitate moralã, critic sever al rânduielilor vremii sale, redutabil polemist, ctitor de şcoli în satele de pe proprietatea Mânãstirii Gura Motrului, îndrumãtor şi sfãtuitor înţelept, binefãcãtor de o rarã generozitate – acestea ar fi, credem noi – calitãţile de netãgãduit ale lui Eufrosin Poteca, figurã luminatã şi reprezentativã a spiritualitãţii româneşti”(Eufrosin Poteca pag. 99).
PROF. DUMITRU BÃDESCU STREHAIA – MEHEDINŢI
