POPORUL LA TERAPIE INTENSIVÃ, ALEŞII ÎN VACANŢÃ

Dupã atîtea cantonamente, malversaţii, antrenamente eşuate şi faulturi în teren, parlamentarii au aruncat problemele Ţãrii în vestiare şi pe-aici ţi-e drumul, de la 1 iulie pînã la 31 august. Douã luni de zile i-am pierdut de pe radar! Nereperaţi de nimeni, ca nişte şoareci echipaţi cu senzori conectaţi la spaţiul intern şi extern, prin care vor sã afle pînã la ce punct viitorul lor pe distanţe lungi se adapteazã condiţiilor de imponderabilitate. În plus se pot îmbia şi combina în strategii, alianţe şi permutãri lãutãreşti. Dar cu onoarea „nereperatã” a poporului cum rãmîne? Îndrãzneşte careva sã le strice socotelile? Sînt în timpul liber, doar. Obosiţi de jugul guvernãrii la care au tras unul hãis şi altul cea, vor zburda pe imaşuri exotice, dupã care se vor reîntoarce sã desãvîrşeascã opera de tracţiune în hãu. Sã fii deputat sau senator în România este, se ştie, cea mai miraculoasã slujbã, dupã cea de europarlamentar! Slujbe de vis! Cine nu şi-ar dori sã vinã cîteva ore la serviciu, douã-trei zile pe sãptãmînã şi sã aibã buzunarele şi conturile pline din bani publici. Nu de puţine ori televiziunile au surprins scaunele goale în sãlile de şedinţe ale comisiilor. Aceste comisii permanente şi speciale înseamnã, de fapt, cheltuieli foarte mari cu şoferi, secretare, consilieri şi protocoale.

Seriozitate ioc! Chiulangealã cît cuprinde! Chiar au nevoie de douã luni de vacanţã, precum şcolarii, maeştrii aceştia în arta neisprãvirilor, pe care noi i-am ales, noi îi plãtim şi le suportam fãrãdelegile şi deciziile oneroase? Codul muncii nu-i valabil şi pentru ei? Un simplu angajat are, dupã un an de trudã cu 12 ore de lucru pe zi, cel mult trei sãptãmîni de concediu, plãtit cu cîţiva amãrîţi de gologani. Care-i cea mai slab cotatã instituţie din Ţarã? Pardon, dispreţuitã? De ce vor românii reducerea numãrului de parlamentari. „Mînãstire-ntr-un picior, ghici ciupercã ce-i?” Cînd vor veni din vacanţã cu minţile şi mai „odihnite”, de ce se vor apuca oare sã mai dãrîme? Poporul e deja la terapie intensivã. Mai în glumã, mai în serios, cum ar fi oare, sã fie scoşi în şuturi din fotoliile de pluş ale democraţiei originale? Pentru cã dupã 23 de ani de libertãţi amãgitoare ne-am ales cu constituţionalizarea dreptului de a face ce vor muşchii lor, şi cu dictatura privilegiului politic. Trãiascã şi înfloreascã arta interesului de trib! Datoria nobilã de membru al celui mai înalt for al statului este vãzutã de ei ca o glumã. Mandatul trece, leafa barosanã le merge, procentul pentru pensia lor se ridicã la cer. În plen trag cîte un pui de somn, în pauze se plimbã pe holuri, îşi aranjeazã ploile. Mai nimeni nu citeşte cap-coadã proiectele de lege propuse spre aprobare. Voteazã ca oile la un îndemn, ridicã mîinile în cor şi habar n-au ce implicã acţiunea lor. Minimum treizeci la sutã din ei absenteazã cu tot felul de motive puerile, care n-ar trebui aprobate. Aş putea scrie un roman de motive care sã demonstreze cã aleşii noştri lipsiţi de conştiinţã, care se grãbesc acum spre destinaţiile de lux ale vacanţei, au devastat Ţara ca nişte zburãtoare verzi şi n-au adus nimic bun societãţii. Pînã nu vom avea o clasã politicã responsabilã, din trupul slãbit al României se vor hrãni în continuare termitele autohtone şi strãine, care nu produc nimic în afara propriilor movile de bogãţii. Gîndiţi-vã un pic la venitul acestor frecãtori de hîrtii virtuale, multe multe depãşind înţelesul lor, care umilesc şi batjocoresc poporul, oferindu-i un nivel de trai sub cel minim de civilizaţie, chiar sub cel ceauşist, şi comparaţi-l cu venitul unui individ care munceşte efectiv fizic sau intelectual, dar cinstit.

Odatã cu vacanţa aleşilor, se scumpesc şi gazele. „Liberalizarea preţului la gaze, e un principiu european, şi România trebuie sã-l respecte”, zice premierul. Dar salariile românilor şi nivelul de trai cînd vor deveni principii europene, dom’ premier? Luaţi o cîtime din preţul energiei şi-l creşteţi pe cel al gazelor. Bunã mutare! Poporul tot la terapie intensivã, spuneam, iar peste el „vin scumpiri pe bandã rulantã! Cum se vor descurca oamenii cu venituri modeste? Nu rãspunde nimeni, parlamentarii pleacã sã se odihneascã, obosiţi de atâta inactivitate; pleacã dar îşi iau drepturile bãneşti în perioada vacanţei. Vin scumpirile asemenea jocului de domino. Pe cine intereseazã? Cei care ar trebui sã alcãtuiascã proiecte de legi care, aprobate şi aplicate, ar mai echilibra o stare de crizã ce pare fãrã sfârşit, pleacã în vacanţã. Cei care i-au ales îndurã, pe mai departe: scumpiri, şomaj, batjocura infractorilor, indiferenţa mai-marilor …Vine domino-ul scumpirilor! Ei şi? Vacanţa alesului sã trãiascã! (prof.Maria Diaconescu)

Statul livreazã încã o gurã de aer bancherilor-cãmãtari, amînînd denunţarea clauzelor abuzive din contractele de credite, care fraudeazã milioane de români. BNR s-a opus iniţiativelor legislative şi a fãcut lobby pe lîngã Guvern şi F.M.I. pentru a nu valida actele normative, pe motiv cã pierderile bãncilor s-ar ridica la 1 mld. Euro. Dar cu pierderile românilor fraudaţi de bãnci, ale românilor sãraci lipiţi pãmîntului, cum rãmîne, domnule guvernator anti-român? Aveţi puţinã demnitate! Stingeţi lumina, închideţi uşa, luaţi-vã şlapii şi halatul de pensionar şi fugiţi departe de haosul financiar pe care l-aţi creat şi moşit, pînã nu e tîrziu! E mai sãnãtoasã umbra podgoriilor de Drãgãşani! Premierul a susţinut cã nu e prieten cu bancherii, dar a convenit asupra amînãrii. Cum sã nu! Fraţii întru arme se ajutã la nevoie. Astfel de aprobãri sînt tipice mentalitãţii servile a celui mai slab în faţa celui puternic, a celui care renunţã la propria identitate pentru a se exprima în identitatea celui dominant. Iatã-i şi pe americani, cît de frãţeşte vin în ajutorul Irakului, dupã ce le-au adus în bãtãturã rãzboiul de cucerire şi apoi, la conducere, un guvern care sã spunã doar „yes”. Îşi trimit bancherii sã-i escrocheze pe bieţii „eliberaţi”. De asta aveau nevoie. De noi teritorii unde sã-şi extindã pelagra ocupaţiei şi sclaviei prin îndatorare, şi de noi pieţe de desfacere a gunoaielor. Banca „Citi” devine prima bancã americanã cu sediul la Bagdad, dupã ce a primit avizul preliminar al Bãncii Centrale a Irakului. E doar începutul unor operaţiuni bancare diversificate, ce vor face din irakieni milioane de sclavi.

Din nefericire pentru omenire, cei mai mulţi dintre guvernatorii ei sînt nişte ciocli cu haine de demnitari.

Maria Diana Popescu, Agero www.agero-stuttgart.de

Tags:

About autor