Explicaţiile de doi lei ale guvernanţilor nu ţin

Tovarãşii din PDL ar vrea sã ne dea 5% în plus la salarii şi pensii, doar cã  lucrurile nu sunt atât de simple pe cât ar dori sã fie, iar premierul Emil Boc nu dã semne cã ar pune pe primul loc soarta politicã, şi aşa amãrâtã, a colegilor din partid şi de stat, ci calcule ce ţin de deficit, buget, înţelegeri cu forumurile monetare.
Motivele pentru care unii din PDL aşteptau cu sufletul la gurã ca premierul sã arunce mulţimii nemulţumite încã doi, trei lei în plus sunt lesne de intuit, deşi cu un biet 5% nu se poate face deloc primãvarã, tot era mai bine decât nimic. Din tot ceea ce declarã şi dupã cum se manifestã, Emil Boc pare încremenit în postura de premier, şi mai deloc în aceea de lider al principalului partid aflat la guvernare. Îşi joacã cu rigiditate rolul de tehnocrat, şi mai deloc pe cel politic, şi acest lucru normal cã îi supãrã pe mulţi din PDL, pentru cã simt cum le fuge covorul puterii de sub picioare.
În ultimele sondaje de opinie, partidul lui Boc abia atinge 11-12%, riscând sã cadã şi mai abitir în urmãtoarele sãptãmâni, atingând un prag critic de 6-7%. Ori acest lucru stârneşte frustrarea din ce în ce mai evidentã a baronetului de partid care-şi vede feudele electorale pierdute. E o zãpãcealã atât de mare în PDL încât nu cred cã cineva înţelege ceva din tot ce se întâmplã. Singura explicaţie rãmâne rigiditatea premierului, îndârjirea lui de a fi braţul neînarmat al acordurilor cu FMI, al calculelor macroeconomice, şi mai deloc mânuşa de catifea ce acoperã mâna abilã a unui şef de partid. Boc nu pare dispus sã facã concesii populiste, şi acest lucru, în timp, poate va fi respectat aşa cum se cuvine.
E clar cã premierul nu merge pe cartea populismului şi a satisfacţiei imediate de partid, ci pe o cale mai degrabã tehnocratã, dar fãrã rezultate vizibile în traiul de zi cu zi al populaţiei. Boc şi-ar asigura el un loc în vreo eternitate, acolo, dar în imediat şi într-o perspectivã apropiatã nu-şi va gãsi loc şi-n aprecierea popularã şi nici în cea a confraţilor portocalii. O gurã de oxigen de 5% nu ţinea mult, dar tot era ceva decât nimic.
Efectiv dacã intrã în alegeri aşa cum se prezintã acum, PDL are şanse minime. Pur şi simplu nu au argumente prin care sã convingã populaţia cã au fãcut ce trebuie. Oricând şi oricine pot sã le arunce în faţã democrat-liberalilor cã nivelul de trai a scãzut şi explicaţiile de doi lei ale premierului nu ţin, aşa cum nu ţin nici cuvântãrile preşedintelui Bãsescu.
Oamenii o duc foarte greu, şi la orice examen electoral PDL riscã sã rãmânã repetent, pentru cã mai nimeni nu înţelege explicaţiile guvernanţilor.

FMI, la cursuri de balcanizare intensive

* Circul la care se preteazã justiţia românã a atins un fel de apogeu luni la amiazã, când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a condamnat pe fostul premier al României, Adrian Nãstase, la doi ani de închisoare, cu executarea pedepsei şi cu interzicerea unor drepturi, cum ar fi cel de a candida, de a fi ales, de a vota etc. O treabã aproape paranormalã, dacã e sã raportãm „vinovãţiile” lui Nãstase la şirul de ilegalitãţi, de abuzuri şi hoţii la care s-au dedat (şi încã se dedau cu voioşie!) corifeii acestui regim din ce în ce mai detestabil şi, deci, din ce în ce mai greu de suportat.
* Priviţi protestele de stradã, care, în ciuda gerului nãpraznic, se perpetueazã. Care este solicitarea mulţimilor din pieţele marilor oraşe? „Jos Bãsescu!”. Oamenii au ajuns sã nu-l mai suporte. Mai exact, sã nu-i mai suporte tupeul  şi bãdãrãniile cu care, odinioarã, îşi închipuia cã topeşte de admiraţie mulţimile. Naivii au crezut cã „intervenţia” cu românii, anunţatã pentru una din zilele trecute, va fi cel mai bun prilej pentru a-şi anunţa demisia. Aiurea! Bãiatul ne-a bãgat pânã-n gât în cisterna cu banalitãţi hiperrãsuflate cu care el şi-ai lui obişnuiau sã ne adoarmã de vreo trei ani încoace, odatã cu începutul rostogolirii crizei peste România. Treaba asta a sporit tensiunea strãzii, protestele extinzându-se şi în alte localitãţi, pânã atunci destul de „cuminţi”. Acum prezidentul lui peşte are impresia cã lucrurile s-au mai domolit, dupã ce a oferit românilor niscaiva bombonele (creşteri posibile de salarii şi pensii) şi nişte sânge politic (condamnarea lui Nãstase). Se înşealã. Se înşealã amarnic!
* Apare tot mai limpede cã reprezentanţii FMI fac jocurile actualei Puteri. Şi cred cã nu o fac tocmai gratis. România, în viziunea lor, merge bine sau prost, dupã cât de mare este… tainul primit. Un post de televiziune a difuzat deunãzi un filmulete, în care omul cu faţã de mutant şi cu talpa de la pantof gãuritã, Jeffrey Franks, trãgea la sârbe în draci alãturi de dubiosul Sorin Blejnar şi de nişte fufe angajate special în acest scop. Bravos! Acum avem o posibilã explicaţie privind existenţa gãurilor în tãlpile pantofilor proprietate personalã. Dar, apropo, şefii lui au cunoştinţã de cursurile de balcanizare intensive pe care funcţionarul lor le urmeazã  în Capitala scumpei noastre patrii?
* Bãsescu a declarat cã românii au suportat rigorile crizei, acum fiind rândul politicienilor. Nu am înţeles douã chestii. Una: politicienii nu sunt români? A doua – Bãsescu se simte altceva decât politician? Dacã da, ce anume se simte? Sau poate stã nu tocmai bine cu simţurile?
* Cât priveşte Opoziţia, ea face, cum apreciazã o publicaţie bucureşteanã, jocul Puterii.  Adicã exact ce a fãcut din 2004 încoace…

 

 

About autor