Ştruţul de Mehedinţi

Revolta care a izbucnit în mijlocul lui ianuarie anul acesta, în chiar ajunul sãrbãtoririi  naşterii lui Mihai Eminescu, reformatorul jurnalismului românsc, nu doar poet care a marcat poezia, cultura literarã şi limba româneascã, a scos în evidenţã un aspect mai puţin cunoscut al politicienilor noştri, anume laşitatea! Ieşirea în stradã a românilor pentru a-şi striga nemulţumirea faţã de un trai ajuns la culmea insuportabilitãţii, trai pentru care şi ei, politicienii, sunt de vinã, alãturi de garnitura guvernamentalã şi de preşedinţie, şi cãrora, cu precãdere şi pe bunã dreptate, strada – nume generic pentru cei ieşiţi în locuri publice spre a-şi striga pãsurile, dar mesageri ai nemulţumirii mult mai mari, generale, a românilor – le-a cerut demisia şi începerea reformãrii clasei politice, i-a uitat, pe ei, parlamentarii, care, prin ascunderea şi tergiversarea unor anchete penale, se fac complici acestor nemulţumiri! Ieşirea în stradã, însã, ne-a mai relevat, cum spuneam, laşitatea lor, niciunul neieşind în stradã, sau neîncercând sã ia atitudine fãţişã, în teritoriu, cum se spune, adicã în judeţele lor! Nu şi-au exprimat opinia, nu au contactat în niciun fel mulţimea, chiar dacã aceasta, în principiu, nu a agreat prezenţa lor în mijlocul ei, în  stradã!
În Mehedinţi, situaţia nu a diferit, parlamentarii mulţumindu-se cu ascunderea, cu tãcerea… Au apãrut doar liderii centrali sã se exprime, pe la televiziunile centrale, şi cam atât! Excludem varianta unei linii generale dictate de la centru privind lipsa din manifestãrile publice, pentru cã aceasta ar veni în contradicţie cu înseşi decizia care, ştim cu toţii, se ia separat în fiecare partid, în cazul nostru fiind vorba, însã, despre o… unanimitate de sutã la sutã – mai ceva ca-n vremurile ceauşiste – în comportament! Excludem, deasemenea, coincidenţa, pentru cã ea nu ar explica decât excepţia de la regulã, adicã, ne-ar confirma şi mai mult presupunerea!
Ca urmare, politicienii mehedinţeni de prim rang – senatorii şi deputaţii – au stat cu capul în nisip, nu au scos grai, ba nici pe la sediile de partid nu au dat de-a lungul primelor zece zile ale protestelor stradale!
Sã-i luãm pe rând: senatorii Mihai STÃNIŞOARÃ (PDL) şi Petre DAEA (PSD), deputaţii Doina CHIRCU, Cornel GHIŢÃ (PDL), Viorel PALAŞCÃ (PNL)  şi, cu voia dumneavostrã, ultimul pe listã, Eugen NICOLICEA (PSD, cu viraj spre UNPR, unde se aflã şi actualmente). Şase, Doamne, şi toţi şase… dispãruţi! Unde, este întrebarea noastrã, au fost stimabilii, în ultimele zece-douãsprezece zile? Cum şi-au onorat domniile-lor mandatele de reprezentanţi ai electoratului? Unde au fost sã audã strigãtele unora dintre alegãtori, a celor prezenţi în stradã, încãrcate de obidã şi de sugestii privind politica lor şi a guvernãrii pe care, într-un fel sau altul, o gireazã?
Oriunde au fost, numai la sedii sau în oraşele de reşedinţã ori în circumscripţiile ce i-au trimis în Parlament, nu avem ştire sã fi fost! Au stat ca struţii, cu capul în nisipul tãcerii şi al laşitãţii, aşteptând sã se petreacã… minunea, adicã potolirea prin epuizare fizicã a glasului mulţimii, a demos-ului, care le-a cedat kratos-ul, puterea lui, spre a o exercita în cel mai înalt for de decizie al ţãrii, Parlamentul, centrul demokratos-ului românesc…
Dar, poate, nu aceasta este partea cea mai gravã a atitudinii lor, aceea de a se dedubla în struţi, struţi de Mehedinţi, ci faptul cã toţi, şi putere şi opoziţie, s-au solidarizat… spontan (!?!),  într-un acelaşi tip de atitudine, iar asta vorbeşte despre asumarea la nivel inconştient, a unei vini comune, anume aceea de a nu-şi fi onorat pe deplin mandatele, ori de a le fi folosit în alte scopuri, mai pe scurt spus, de trãdare a acestei înalte delegãri morale şi juridice!
Am putea spune cã, în aceastã dublã ipostazã, de laşi şi de trãdãtori, demisia ar fi doar o dulce (auto)pedepsire!
Struţul de Mehedinţi a depãşit în mizerie moralã mult-vestitul şi hulitul baron de Mehedinţi!
Dimitrie Kant Emir

About autor