Searã de comuniune în rugãciune la Catedrala Episcopalã

La Catedrala Episcopalã din municipiul Drobeta Turnu Severin a avut loc luni seara prima slujbã din Postul Mare a Pavecerniţei Mari, în cadrul cãreia s-a cântat Canonul Sfântului Andrei Criteanul.

Zeci de dreptslãvitori creştini au trecut pragul Paraclisului Episcopal, însufleţiţi de împãrtãşirea duhului pocãinţei ce mişcã inimile cãtre Dumnezeu.  A fost o searã de intensã trãire duhovniceascã, de adâncã rugãciune şi de comuniune între credincioşii din mijlocul cãrora nu a lipsit Preasfinţitul Pãrinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei.

Astfel, cei care au petrecut aproape trei ceasuri în rugãciune şi metanie, au primit de la ierarhul lor binecuvântãri arhiereşti şi cuvânt de întãrire pentru o petrecere cucernicã a Postului Mare.

Cântãrile de stranã ce însoţesc actul sfinţitor al acestei slujbe deosebite adaugã sentimentului particular de constatare a stãrii de pãcãtoşenie şi impuritate spiritualã, ce adânceşte dramatismul cãderii adamice, strigãtul plin de nãdejde al omului cãtre Fãcãtor: „Miluieşte-mã Dumnezeule, miluieşte-mã!”.

Nici o altã cântare religioasã nu reuşeşte sã dea atât de magistral expresie pocãinţei precum o face Canonul cel Mare. Sf. Andrei a adunat la un loc fapte vechi şi nou-testamentare, de la cãderea lui Adam la moartea pe cruce a Mântuitorului şi Învierea Sa, toate rememorate cu profundã durere şi sentiment de pocãinţã.

Din acest motiv, Canonul este un exemplu de poezie spiritualã, în care fiecare faptã este individualizatã şi personalizatã. Fiecare fapt se constituie într-un impuls amplificat spre redresarea moralã, dupã cum aratã şi ultimele strofe: „Roade vrednice de pocãinţã nu cere de la mine… Dãruieşte-mi inimã pururea umilitã şi sãracie duhovniceascã, ca sã-Ţi aduc acestea ca o jertfã primitã, Unule, Mântuitorule“.

Tags:

About autor