CINE (MAI) CONDUCE ROMÂNIA?(10)

1. Colaborator dedicat al Securitãţii

   Reluãm, inclusiv la sugestia mai multor cititori consecvenţi ai serialului nostru – fapt pentru care le mulţumim cu recunoştinţã – unele fragmente din cartea “Distrugerea şi cucerirea României fãrã rãzboi”, de Mircea Vâlcu-Mehedinţi, 2011, apãrutã şi pe site-ul www.5carti.ro/editura/mircea-valcu-mehedinti—i828, fragmente ce le-am mai publicat în numãrul 8 al serialului nostru. Procedãm astfel şi pentru a relega unele ipostaze de legãturi cu Securitatea ale lui Traian Bãsescu, cu alte asemãnãtoare ipostaze, mai recente, inclusiv cu postura de Preşedinte al României.

Aşadar, aflãm de la Mircea Vâlcu-Mehedinţi, într-un stil frust, de raport militar, printre altele: <<Dupã absolvirea Institutului de Marinã, este încadrat ca ofiţer la Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime NAVROM Constanţa. În aceastã calitate, Traian Bãsescu este preluat ca informator-sursã de cãtre lucrãtorii Biroului de Securitate Port Constanţa, condus la acea vreme de ofiţerul Dumitru Nicuşor. De folosirea lui, s-a ocupat direct locotenentul major de Securitate Mihai Avramides, care organiza contacte cu acesta, înainte de plecarea în cursã şi la întoarcere. La aceste întâlniri participa, de regulã, şi şeful lui Avramides, Dumitru Nicuşor, care însã se întâlnea şi separat cu Traian Bãsescu.>>

Ce fel de informaţii furniza Bãsescu superiorilor sãi din Securitate? Pãi, ca oricare alt “colaborator” de duzinã, << …dãdea informaţii cu privire la starea de spirit a echipajului, temele de discuţie abordate de membrii echipajului, activitãţile şi contactele pe care membrii echipajului le aveau în porturi, în timpul escalelor, activitãţi de contrabandã şi speculã, dar şi despre eventuale aprecieri sau comentarii fãcute de membrii echipajului cu privire la conducerea superioarã de partid şi de stat.>>

Du-te, vreme, vino, vreme, cariera de securist continuã fulminant, împletitã cu cea profesionalã, de ofiţer de marinã: << În jurul anului 1980, Bãsescu a fost preluat de ofiţerii Roşioru Ioan şi Deacu Constantin, tot sub coordonarea şefului biroului, Dumitru Nicuşor. Acesta a trecut, dupã 1989, în SRI, ajungînd general, şef al Secţiei SRI – Constanţa şi apoi şeful Centrului Operativ Zonal Dobrogea. Traian Bãsescu a susţinut, în 1981, examenul de Comandant, care a durat… 5 minute, dupã care a primit comanda navei Argeş. În jurul anului 1984, a fost trecut în reţeaua Centrului de Informaţii Externe, din DSS, unde a lucrat cu ofiţerul Silvian Ionescu, din cadrul Direcţiei I.

În 1987 este numit şef al Agenţiei Economice NAVROM din Anvers, Belgia, unde îşi desfãşoarã activitatea sub directa coordonare a lui Silvian Ionescu, ce conducea Serviciul I (Belgia-Olanda-Luxemburg) din Direcţia I a CIE. În acea perioadã, T. Bãsescu a transmis preponderent informaţii de interes economic cu privire la activitãţile din porturile maritime Anvers şi Roterdam, dar şi informaţii cu privire la echipajele navelor care acostau în aceste porturi, precum şi informaţii despre membrii personalului diplomatic român din ţãrile respective. În vara anului 1988, a fost retras temporar de la Anvers, pentru a participa la un instructaj, care a durat douã luni şi s-a desfãşurat la Şcoala de Ofiţeri MI de la Bãneasa.

   2. Mereu protejat de Securitate!

   Aşa se terminã perioada Anvers-Rotterdam a lui Traian Bãsescu. Conform lui Mircea Vâlcu, pe 8 martie1989 << …este rechemat în ţarã, fiind acuzat de nereguli grave în administrarea fondurilor NAVROM. A fost sancţionat pentru cã a autorizat, fãrã aprobarea NAVROM Constanţa, o platã suplimentarã de 300.000 de franci belgieni pentru lucrãrile de reparaţii efectuate la nava Zimnicea. Sancţiunea primitã s-a datorat, mai ales, faptului cã a decis ca lucrãrile de reparaţii sã fie executate de Şantierul Naval Belliard din portul Anvers, deşi existau oferte de execuţie a lucrãrilor, mult mai ieftine, din partea altor şantiere navale din acelaşi port. (…) Datoritã gravitãţii excepţionale a faptelor de care a fost acuzat, ţinînd cont de legislaţia din acea vreme, numai susţinerea din partea Securitãţii poate explica faptul cã T. Bãsescu a fost sancţionat doar administrativ şi nu a suportat şi rigorile legii. El a fost chiar menţinut ca angajat al NAVROM Constanţa, fãrã sã mai primeascã însã nici o însãrcinare pânã la evenimentele din decembrie 1989.>>

Lucrurile nu se opresc aici, ci, “spãlat” de Securitate, ascensiunea sa a continuat în acelaşi ritm halucinant: << Imediat dupã acestea, a fost numit director general al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor. Pentru a obţine aceastã funcţie foarte importantã, s-a bucurat de recomandarea şi susţinerea secretarului executiv al FSN, Silvian Ionescu, dar şi ale vechiului sãu prieten, Cãlin Marinescu, zis Shogunul, pe atunci preşedinte al CFSN Constanţa.>>

  3. KGB şi anti-KGB

   Dacã în interior, între graniţele României, dar şi în Occident, faptele sale sunt provocate şi ocrotite, iar urmele şterse de cãtre Securitatea lui Ceauşescu, “fratele” mai mare de la Rãsãrit, URSS, prin serviciul sãu special de informaţii, celebrul KGB, se sesizeazã cu atât mai mult cu cât atitudinea anti-URSS a lui Ceauşescu, din 1968, nu fusese uitatã. Cum se explicã, totuşi, modul de acţiune al lui Bãsescu sub girul Securitãţii, într-un spaţiu controlat, totuşi, de KGB? Simplu, ne spune Vâlcu: UM 0110, cunoscutã şi ca Divizia anti-KGB, practic, o divizie ultra-secretã a Securitãţii! Despre aceastã unitate de elitã informativã, ne precizeazã acelaşi autor, <<Ceauşescu a creat propria Securitate, UM 0920/A, devenitã apoi UM 0110. O divizie secretã, aparte de restul DSS (Departamentul Securitãţii Statului). Era secretã chiar şi faţã de DSS, care nu ştia nici mãcar care sînt agenţii şi nici unde este sediul. UM 0110 şi-a fãcut bine treaba, având în arhivã detalii despre reţeaua KGB în România, numele sovieticilor de legãturã şi numele agenţilor sovietici din România.>>

Ei, bine, accesele de independenţã ale României faţã de URSS nu erau admise, aşa cum nici accesele de independenţã ale informatorilor Securitãţii faţã de ea! Ori, se pare cã Traian Bãsescu, la un moment dat, a devenit riscant pentru munca informativã secretã, dar şi pentru economia naţionalã prin atitudini suspecte de joc dublu! Prin urmare, Departamentul anti-KGB – respectiv, UM 0110 -  i-a cerut lui Ceauşescu arestarea lui Bãsescu, conform unui document înregistrat sub numãrul 43766.

Mai exact, iatã ce aflãm din aceeaşi sursã: <<Amiralul Gheorghe Anghelescu, ca şef al Marinei Comerciale, era şeful lui Traian Bãsescu, comandantul navei Biruinţa. Între 1987-1989, Silviu Predoiu, ofiţer sub acoperire DIE, este trimis la Anvers, ca eprezentant comercial, avînd biroul alãturat de cel al lui Traian Bãsescu. Mentorii tripletei Traian Bãsescu – Gheorghe Marin – Silviu Predoiu sunt suspectaţi sau au fost urmãriţi ca agenţi sovietici/ruşi. (s.n) >>

   4. CIA intrã pe fir!

   Dupã alte câteva precizãri privind şi alţi oficiali români post-Decembrişti ca având legãturi cu serviciile secrete ruse şi Securitatea – Ion Iliescu, Petre Roman, spre exemplu – Mircea Vâlcu ne semnaleazã şi intrarea pe fir în aceastã mare reţea informativã şi contra-informativã internaţionalã, a altei entitãţi de anvergurã, Central Intelligence Agency – CIA! Şi “intrarea” nu este una doar de monitorizare în virtutea profesiunii ci este una foarte abruptã şi persistentã. Iatã ce spune Vâlcu: << CIA a semnalat faptul cã Adrian Isac a colaborat neoficial cu Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, agent al FSB, Serviciul Secret rus (continuatorul KGB). Traian Bãsescu a fost pupilul, protejatul, favoritul agentului sovietic/rus Gh. Anghelescu. Acesta l-a racolat şi instruit pe Traian Bãsescu în direcţia servirii intereselor ruse… Iatã legãtura lui Traian Bãsescu cu FSB, Serviciul Rus de Informaţii. >>

Prin urmare, agenţii lui Ceauşescu aveau tot interesul sã-l urmãreascã îndeaproape pe Bãsescu. Ceea ce şi fac, mergând, aşa cum consemnam mai sus, sã cearã şi arestarea lui! Dar, Ceauşescu, la decizia lui sau a consilierilor pe probleme de contra-informaţii, a preferat filarea, ţinerea sub observaţie a acestuia. Când a fost, însã, momentul oportun spre a-l aresta, dovezile bãsesciene de joc dublu fiind suficiente, Ceauşescu nu a fãcut-o, totuşi, Mircea Vâlcu afirmând cã “a ezitat arestarea, de frica reacţiei ruseşti.”

   5. Un candidat “spãlat” de SRI, bun de Preşedinte!

   Sã fie vreo legãturã între acest “joc dublu” şi felul în care a fost verificat candidatul la Preşedinţia României, Traian Bãsescu, sub aspectul colaborãrii cu Securitatea?

Sã judecãm fiecare un eventual rãspuns pornind de la cele expuse de Mircea Vâlcu în lucrarea sa citatã de noi: <<La 19 noiembrie 2004, Gheorghe Onişoru, preşedintele Colegiului CNSAS, s-a deplasat la Arhivele MApN din Piteşti , unde a studiat, în original, documentul “U.M. 02510 Mangalia, Serviciul 1 Jurnal pentru reţeaua informativã 1972-1980”. Din pagina 65, poziţia 3990 a extras urmãtoarele date: Numele şi prenumele: BÃSESCU TRAIAN. Categoria: colaborator. Denumirea U.M. sau ofiţerul care a efectuat recrutarea: Lt. col. TUDOR GHEORGHE. Semnãtura de primire a coperţilor dosarului de colaborator sau numãrul adresei de expediere: Borderou nr. 001744/09.11.73. Data încetãrii legãturii: 27.09.76. Data clasãrii la arhivã/predãrii la altã unitate: Transferat la Inspectoratul Judeţean Constanţa – Securitate, cu adresa nr. 00151392/29.09.1976. (s.n.)

În etapa urmãtoare, CNSAS a solicitat Serviciului Român de Informaţii Dosarul Fond Reţea privind pe Bãsescu Traian. Generalul Sorin-Marius Brãteanu, şeful Secretariatului General al SRI (unitatea deţinãtoare a arhivelor Securitãţii), l-a convocat la “un drink” pe Gheorghe Onişoru şi i-a dat spre studiu dosarul de colaborator al numitului Bãsescu Traian, dupã care, de comun acord, au încheiat şi semnat actul de clasificare a dosarului, ca fiind de interes pentru securitatea naţionalã. Apoi, generalul a semnat şi a trimis la CNSAS adresa prin care comunica: „Bãsescu Traian nu este cunoscut în evidenţele S.R.I.” Dar în alte evidenţe? În ianuarie 1990, cînd s-a percheziţionat seiful şefului Centrului de Informaţii Externe, s-a gãsit şi o adresã a ministrului Apãrãrii Naţionale, în care se specifica: “(…) Urmare a încetãrii misiunii pentru care a fost detaşat (…) dispuneţi restituirea dosarului maiorului (rez.) Bãsescu Traian”>>.

Tags:

About autor