Castraveţi aruncaţi cu tonele pentru că nu au putut fi vânduţi cu zero lei!

               Situaţie incredibilă într-o localitate din Mehedinţi, unde aproape toţi ţăranii şi-au aruncat recolta de castraveţi de anul acesta pe un câmp de la marginea satului, asta după ce au încercat inclusiv la Târgu Jiu să vândă producţia sau să o dea chiar şi pe zero lei. Pare de neimaginat, dar zeci de tone formează mici dealuri la marginea comunei Braniştea din judeţul vecin, acolo unde aproape 200 de familii cultivă legume în solarii întinse pe suprafeţe mari. Oamenii nu s-au putut bucura însă de recolta mare de care au avut parte acum întrucât nu au şi cumpărătorii care să le ia marfa. Ei povestesc cu amărăciune că au renunţat la ideea de a scoate fie şi o sumă modică pe munca lor după ce, cu nici două săptămâni în urmă au fost la piaţa de la Târgu Jiu, din zona Drăgoieni, dar nu au găsit nici măcar aici clienţi. Piaţa amintită este renumită pentru faptul că intermediază producători şi cumpărători din diverse colţuri ale ţării, preţurile de vânzare fiind deseori cu mult mai mici decât de pe restul altor pieţe. Dănuţ Moroiu este unul dintre mehedinţenii care a pus pe contul său de Facebook imagini cu sacii de castraveţi aruncaţi pe marginea câmpului. Producţia bună a dus la prăbuşirea preţului, mai ales că marile lanţuri de magazine vând de cele mai multe ori marfă de import, adusă la preţuri mai mici, deşi, în cazul de faţă, zero lei e preţul minim pe care îl acceptau ţăranii din Mehedinţi. „Mulţi dintre noi am muncit în străinătate şi am strâns bani cu care am venit în ţară ca să ne muncim pământurile şi să facem recolte bune. Avem recolte de care suntem tare mândri, dar ce rost are dacă nu avem cui să vindem. Am mers prin comunele învecinate, în unele primarii ne-au dat afară când au auzit că vrem să dăm cu 20 de bani kilogramul de castraveţi. Am ajuns până la Târgu Jiu, unde e o piaţă mare, dar nici aici nu am găsit cumpărători. Nu ne venea să credem că nu putem să ne vindem munca noastră nici cu 20 de bani. Dădeam sacul de castraveţi cu 5 lei şi nu îl vroia nimeni. E mai scumpă o sticlă de suc sau una de bere. Nu am mai trăit aşa vremuri niciodată. De asta am decis acum că nu ne mai rămâne decât să aruncăm producţia pe câmp pentru că ne trebuie terenul eliberat. La cum am eu castraveţii în solar, zilnic obţin o tonă de producţie şi aşa aş putea să recoltez în fiecare zi timp de o lună. Păi unde să vând eu atâtea tone? De astea şi eu şi vecinii am pus sacii cu castraveţi în maşini şi îi ducem pe câmp că altceva nu ne-a mai rămas de făcut. Ştiu că ne întreabă lumea de ce nu i-am donat la spitale sau la casele de copii, dar noi nu ştim unde să ducem şi, apoi, cine vrea, poate să vină să ia de la noi că pe noi ne mai costă şi motorina şi ieşim în pierdere şi mai mare. Şi mai e o chestie de reţinut. Mâncarea pentru bolnavi vine la caserolă, de la firmele de catering, deci care spital credeţi că se apucă să ia castraveţii noştri să îi spele, să îi cureţe şi să îi pună pe masa pacientului? Niciunul vă spun eu. La noi nu se gândeşte nimeni şi de asta am ajuns aici”, povesteşte fermierul mehedinţean care se gândeşte cu groază că urmează recoltatul lubeniţei şi al verzei, la care preţurile sunt, de asemenea, în scădere. Şi declaraţii ca ale lui face aproape oricine în satul amintit. „Ne-am dus cu duba plină la Târgu Jiu şi cu ea plină am venit de acolo pentru că nimeni nu a vrut să cumpere. Nu ştiu de ce nu mai vrea lumea castraveţi nici gratis. Eu vă spun că i-am jumulit din solar pentru că îmi aduceau pierdere. Plante mari, de doi metri, pline de rod, le-am rupt şi le-am aruncat cu totul ca să pot curăţa terenul. Am plâns când am făcut treaba asta, dar nu am avut încotro. Dacă îi ţineam trebuia să plătesc 2-3 femei zilnic să mă ajute la cules, pe căldurile astea insuportabile afară, dar apoi în solar, iar apoi eu, din lipsă de clienţi, trebuia să mă duc cu remorca sau cu duba şi să arunc marfa pe câmp. E normal ce se întâmplă? Eu nu cred şi nu credeam că la anii mei, şi am peste 60, o să ajung asemenea vremuri. Ne dorim toţi recoltă, băgăm banii în seminţe, în reţea de udat cu picătura, în tratamente, în motorină, iar când e să vindem lumea nu vrea nici gratis marfa noastră. Nu ştiu ce să mai cred”, spune un alt localnic. Oamenii ar mai putea avea o şansă dacă s-ar asocia măcar de acum încolo şi prin intermediul unei cooperative să îşi vândă marfa. Primarul comunei afirmă că a încercat să intermedieze o astfel de înfiinţare a unei asocieri între câţiva localnici, dar orgoliile dintre ei au făcut ca demersul să moară din faşă. „Cel care a vrut la un moment dat să cumpere o parte din producţia lor a negociat pentru un preţ unic pentru toată perioada. Lor nu le-a convenit şi au vrut să dea mai scump la început, că aşa merge piaţa, iar apoi mai ieftin, dar iată că acum au primit o palmă grea şi nici măcar gratis nu mai au cui să îşi dea castraveţii. Eu sper să fi învăţat ceva din această lecţie şi anul viitor să aibă temele făcute”, afirmă edilul mehedinţean.

About autor