Cine va achita nota de platã de 126 de miliarde de euro?

O notã de platã cam asprã dupã 32 de ani de democraţie. Ne-a costat cam scumpã aceastã democraţie originalã. Este o sumã ce reprezintã datoria externã a ţãrii noastre. Sigur cã nu e sigur a cui mai este aceastã ţarã, dacã datoria este de un asemenea nivel?! Când ai mai multe datorii decât venituri atunci cel puţin teoretic eşti cam falit şi foarte greu îţi mai poţi reveni. Exemplul cel mai bun este cel al Greciei, care a fost nevoitã sã îşi vândã câteva insule pentru a scãpa de insolvenţã sau chiar de falimentul ca ţarã. Este foarte greu de înţeles cum de o ţarã cu atâtea resurse precum România putem spune cã a eşuat din 1990 încoace şi nu le oferã cetãţenilor sãi prosperitatea la care aceştia tot aspirã de zeci de ani de sistem democratic.

Cum de s-a ajuns la o asemenea datorie în 30 de ani? România a mai avut o datorie de câteva miliarde numai: 10 – 20 de miliarde de dolari. Este vorba de perioada comunistã în care populaţia a fãcut foarte multe sacrificii pentru a achita ratele la împrumuturile fãcute în 1970 pentru industralizarea ţãrii. A fost greu, dar s-a reuşit ceea ce nu a fãcut niciun stat de pe planetã: sã îşi achite integral datoriile cãtre bãncile externe. Este singurul exemplu care poate fi dat în cãrţile de economie, în orice ţarã din lume. Sunt ţãri care sunt foarte bogate care au foarte multe datorii, dar care au şi foarte mulţi bani în visterii, sã achite pe loc debitele respective. În fapt, dacã ai tiparniţa, atunci nici nu mai conteazã datoriile. Când ai nevoie de bani, te apuci şi tipãreşti. Este un lucru pe care îl fac de foarte mulţi ani statele foarte bogate. SUA tipãresc în draci şi au bani. China face la fel.

Leul românesc este tipãrit în Cehia parcã. Nu avem voie sã ne tipãrim propria bancnotã. Cred cã aşa au vrut alţii şi noi am spus da. Cã aşa e în lumea cãţeilor şi a dulãilor. Am avut la conducerea statului şi a ţãrii foarte mulţi politicieni de tip sudamerican care au fost pe labã cu infractorii şi care s-au lãsat cumpãraţi. Din pãcate, la noi în ţarã aproape orice politician are un preţ. Dacã cineva din afara ţãrii sau din interior îl ghiceşte, atunci se poate trece şi la cumpãrãturi.

Altfel, nimeni nu îşi poate explica cum o ţarã care în 1990 nu mai avea nicio datorie cãtre bãncile externe şi cãtre alte state şi care mai avea câteva miliarde de dolari sub formã de creanţe a eşuat lamentabil. Nu mai are aproape niciun fel de resurse în proprietate, şi-a vândut aproape toate bunurile de valoare, are o datorie publicã de 126 de miliarde de euro, are o clasã politicã penibilã pe plan extern. Este lametabilã la aproape toate capitolele. Aproape toţi cei mai buni cetãţeni au plecat din ţarã. Toatã resursa umanã de valoare este peste hotare. Au mai rãmas bunici şi câteva milioane care sunt prea bãtrâni şi prea slabi şi prea deziluzionaţi.

Este din ce în ce mai clar cã aceastã ţarã are din ce în ce mai puţine şanse sã îşi revinã, sã o apuce pe calea cea dreaptã şi pe calea prosperitãţii.

Treaba este cã nici cu banii care vin acum prin PNNR şi din Fondul de Tranziţie Justã nu pare cã se va face prea mult. Sunt sume pentru proiecte generice şi nimic la modul concret. Am pierdut bani pentru un domeniu în care România putea sã aibã şansele cele mai mari de reuşitã. Este vorba de agriculturã.  Trebuia sã accesãm banii pentru modernizarea sistemelor de irigaţii şi introducerea de irigaţii acolo unde nu mai existã pentru cã au fost furate. Vreo 10% din terenul agricol al ţãrii este irigat şi asta aratã cã suntem aproape de Evul Mediu cu agricultura. Depindem foarte mult de starea vremii şi acest lucru nu este deloc un avantaj. Avem un potenţial senzaţional în turism şi în agriculturã şi în domeniul IT. Cred cã sunt suficiente trei domenii de activitate pentru a face performanţã pe plan european şi pe plan mondial. Hrana şi apa vor fi resurse care vor valora cât aurul la un moment dat. Putem sã producem hranã pentru mai multe ţãri la un loc şi uneori abia producem cât sã ne hrãnim pe noi. Mai avem nevoie de un singur lucru pentru a putea sã reuşim: de patrioţi.

About autor