Mâncarea din statisticã

Românii au fãcut casã bunã tot timpul cu statistica. În orice perioadã, statistica i-a ajutat pe români sã treacã mai uşor peste necazuri şi peste realitãţile de zi cu zi. În plus, în statisticã mai toatã lumea o duce bine, mai ales dacã statistica este cosmetizatã, la cererea politicienilor. Iar politicienii au iubit tot timpul statistica, mai ales cã instituţiile din domeniu sunt conduse şi ele tot de politicieni care rãspund înainte de toate înaintea partidului şi nu înaintea poporului.

Astfel, pânã şi cu statistica se poate jongla, la cererea politicienilor care conduc vremelnic administraţia publicã centralã şi localã. Cu toate acestea, statistica este o ştiinţã care lucreazã cu date exacte, cu principii, calcule, reguli de calcul, estimãri pe baza unor cercetãri şi aşa mai departe. Prin urmare, nu ar trebui sã existe deloc derapaje care sã se abatã rãu de tot de la indicatorii reali pe care toatã lumea ar trebui sã îi foloseascã.

Iar exemplele de manipulare sunt foarte clare în toţi aceşti ani. Un exemplu ar fi salariul minim pe economie care, în statisticile trimise la Comisia Europeanã, apare în sumã brutã şi nu netã. Aşadar, este o sumã mult mai mare. Se discutã şi despre veniturile brute ale salariaţilor din ţara noastrã. Sigur cã sunã mult mai bine, decât sumele nete.

Direcţia de Statisticã are chiar capitole în care analizeazã salarizarea în sume brute şi în sume nete. Sigur cã nu îşi mai au rostul sumele brute decât în cazul în care cineva vrea sã calculeze procentul taxelor din salariu.

România este una din ţãrile cu taxare excesivã a salariului. Şi de aici vin şi cele mai multe fonduri la bugetul de stat. Este mai simplu sã pui dãri, decât sã tai din taxe şi în special din taxarea veniturilor pentru oamenii sãraci. Adicã pentru cei peste 1,7 milioane de români care încaseazã leafa minimã, în special în mediul privat. De cele mai multe ori salariatul de la privat şi patronul ajung la un acord ca o parte din bani sã fie achitaţi „la negru” şi sã nu mai fie evidenţiaţi pe nicãieri pentru impozitare.

Era o replicã într-un film în care joacã regretatul Gheorghe Dinicã, care zicea aşa: „Dacã statul furã, fur şi eu!” Cred cã este vorba de filmul “Dupã-amiaza unui torţionar”, al lui Pintilie. Pe undeva, mulţi români procedeazã astfel, întrucât nu ar putea sã ajungã la final de lunã cu cheltuielile.

Iar pandemia a avut efecte devastatoare asupra veniturilor. Cele mai mari creşteri de preţ au fost la produsele alimentare şi la utilitãţi. Şi la utilitãţi este abia începutul. Urmeazã noi creşteri de preţ la facturile la gazele naturale şi la energie electricã, de luna viitoare. Alimentele s-au scumpit şi ele enorm pentru buzunarul milioanelor de români pe care statul îi învaţã sã fure pentru a supravieţui.

Sigur cã ai puţin, cheltui puţin, ai mult – cheltui mult! Dar, uneori, când ai puţin este chiar foarte puţin şi traiul de la o zi la alta devine o misiune imposibilã. Coşul lunar calculat la o familie cu doi adulţi şi doi copii este de peste 6.000 de lei. Sunt foarte multe familii care au parte de doar 3.000 de lei. Nimeni nu ştie cum supravieţuiesc aceste familii şi cum trec de la o lunã la alta, mai ales în sezonul rece când trebuie sã mai porneascã şi agentul termic. În Bucureşti problema a fost rezolvatã, având în vedere cã au scãpat de cãldurã pentru cã se pierde pe traseu.

Este foarte greu sã trãieşti în afara statisticii, deşi statistica dã bine la public şi este folositã din greu de politicieni. Unii vãd numai creşteri economice şi o transformare de vis a ţãrii în urmãtorii ani. Probabil cã toate astea se vor produce tot în statisticã şi mai puţin va exista un corespondent între cifrele de pe hârtie şi realitate.

Cineva va trebui sã ia taurul de coarne şi sã reformeze sectorul privat, salarizarea şi pensiile în ţara aceasta. Sectorul privat trebuie sã fie stimulat sã achite salarii mai mari şi chiar sã depãşeascã în limite rezonabile bugetarii. Nu se va mai putea fãrã o reformã a salarizãrii în sectorul privat. Altfel, vor rãmâne numai bugetari şi pensionari, unii în cârca altora. Restul vor continua sã plece.

About autor