Dacã au plecat atâtea milioane de români, de ce avem tot atâtea primãrii?

   Avem o problemã cu aceastã ţarã şi, dacã o rezolvãm, atunci poate vom fi şi noi primii în lume la toate alea. Nu tot chinezii, americanii, japonezii, europenii din Occident. Sunt date oficiale, guvernamentale, care spun cã nu mai suntem tot atâţia câţi eram în 1990. Am pierdut câteva milioane bune de locuitori în ţara aceasta. Unii prin deces şi prin scãderea natalitãţii, iar alţii prin migraţie. Sporul natural este negativ de peste 30 de ani. Acest lucru se resimte din plin în special în zona ruralã unde sunt sate întregi fãrã niciun locuitor. Nu s-a fãcut nimic pentru o creştere a natalitãţii şi o îmbunãtãţire a nivelului de trai pentru cei care sunt în viaţã şi care apucã sã mai prindã şi pensia.

Ar fi fost nevoie de mãsuri de sprijin a celor care se pun pe fãcut copii. De exemplu, de la trei copii în sus o mama ar trebui sã fie încadratã în muncã şi sã primeascã un salariu minim pe economie pânã la vârsta de 18 ani la celui mai mic dintre copii. Ar mai exista şi alte stimulente pentru creşterea natalitãţii. Poate un loc de muncã oferit de cãtre autoritatea localã pentru unul dintre pãrinţi. Sau rechizite gratuite pentru copii pe perioada şcolii, dacã sunt familii cu mai mult de 3 copii. Mai pot fi acordate vouchere de tot felul, de la dentist, vacanţe, uniformã, pacheţel. Alocaţia sã fie şi ea 100 de euro lunar pentru fiecare copil. Apoi familiile cu peste 3 copii ar putea sã primeascã locuinţã de la primãrie pânã la vârsta de 18 ani a copiilor. Sunt soluţii care nu presupun neapãrat eforturi uriaşe din partea statului. Ar fi nevoie şi de tichete pentru after school, precum şi alte facilitãţi pentru adulţi şi copii. Chiar şi tichete de vacanţã pentru familiile cu mulţi copii.

Ce faci pentru a creşte media de vârstã? Unii ar spune cã şi aşa e prea mare, adicã peste 70 de ani şi ar mai trebui tãiat şi din asta. Nu se prea ştie cum, dar probabil prin sãrãcie şi prin scãderea nivelului de trai. Aşadar, pentru a prelungi viaţa pensionarilor este nevoie de un nivel de trai mai bun şi de un sistem de sãnãtate performant. Un sistem de sãnãtate care funcţioneazã şi când românul stã acasã, nu doar când vine la spital, în ultimul moment. Adicã ar trebui sã se meargã şi pe prevenţie. Omul sã fie trimis la analize periodic şi sã vadã dacã este în pragul unei boli sau dacã suferã de ceva şi nici nu ştie. Ar fi un model de urmat şi viaţa românului ar fi clar îmbunãtãţitã.

Dar şi creşterea veniturilor ar trebui sã fie o prioritate nu numai pentru categoria pensionarilor, ci pentru toate categoriile de salariaţi din România. Am aduce 5 – 6 milioane de români acasã. Sau mãcar 3 milioane. Sã revinã acasã 3 milioane de specialişti şi sã se punã pe treabã în toate domeniile vieţii social-economice, atunci am fi regii Europei şi ai lumii şi ai Universului. Adicã am putea sã fim, dacã am scãpa şi de corupţie şi de judecãtorii corupţi care fac dreptatea cu ochii pe portofel.

Poate ar fi nevoie şi de un rând nou de politicieni care sã provinã din rândul celor care au trãit pe afarã 10 – 20 de ani şi care vor aduce o altã mentalitate acasã, dacã vor fi puşi în situaţia de a se întoarce pentru cã acasã e mai bine decât afarã. Sã începem sã producem şi noi una alta sau chiar de toate, aşa cum se întâmpla înainte de 1990.

Vã daţi seama cã ar trebui sã ne tragem palme, ca sã ne trezim din visul frumos de a locui în România nu doar în buletin. Un vis la care aspirãm de peste 2000 de ani, aici la marginea Europei. Sau poate cã aici este marginea cea bunã dacã vine vorba de acum încolo şi ar trebui sã profitãm de acest lucru. Poate cã nu ar trebui sã ne mai batem joc de ţara aceasta şi de resursele ei şi sã ne punem cu adevãrat pe treabã nu doar sã spunem pe la televizor cã vom face treabã.

Dupã Paşte poate ne apucãm de treabã şi facem România viitorului. Poate ne încadrãm pânã la finalul anului, ca sã trãim bine din 2022 încolo. Şi sã nu ne pierdem nici simţul umorului, cã aşa am trecut de fiecare datã peste necazuri. Şi sper cã sunt glume cele legate de finanţarea Planului de rezilienţã.   UE nu vrea sã ne dea bani nici pentru irigaţii, nici pentru drumuri, nici pentru introducerea de gaze la gospodãriile populaţiei. Atunci pentru ce sã luãm bani dacã nu pentru irigaţii? Noi ce sã producem? Sau asta ar fi un pericol pentru agricultura din Occident. Cine sã îi mai înţeleagã şi pe ãştia puternici din UE şi dacã o fi egalitate între câini şi cãţei. Sau mãcar sã anunţe oficial care sunt statele de mâna a doua din UE.

About autor