Unde a dispărut Raed Arafat?

               Nu cã i-am duce dorul, dar, de ceva vreme bunã, Raed Arafat, aducãtorul de veşti dezastruoase, de informaţii morbide dinspre coronavirus, a dispãrut de pe ecranele televiziunilor, de prin interviurile radiofonice, de prin fotografiile de prim plan ale jurnalelor! Care sã fie explicaţia acestei discreţii, mai ales cã a survenit dupã mitingurile de protest privind restricţiile ce urmau sã fie prelungite cu aceeaşi duritate, asta în condiţiile în care economia româneascã se afla – se mai aflã, încã – pe o pantã descendentã acceleratã, dupã ce industria HO-RE-CA a fost pusã pe butuci, iar tensiunea socialã atinsese record de suportabilitate? Cum sã ne explicãm retragerea subitã a figurii şefului SMURD, “comandantul” ISU pentru probleme covidene din prim planul “luptei” cu perfidul duşman? Oare, demiterea lui Vlad Voiculescu are vreo legãturã cu asta, cu retragerea despre care  vorbim? Şi, oare, este o retragere voitã de chiar protagonistul ei sau este una sugeratã de şefii lui guvernamentali, care au trecut peste prerogativele stupide ale acelei legi care-i conferea puteri depline şefului SMURD, chiar fiind el cu rang de ministru secretar de stat? Înclinãm sã credem cã manifestaţile stradale anti-restricţii, restricţii ce se prefigurau a fi dictate abuziv, dar şi diletant, în unele cazuri anterioare – fãrã o corelare a rezultatelor, dupã formule de calcul a ratei incidenţei destul de labile, spuneau unii specialişti – astea şi declaraţiile lui Vlad Voiculescu de dupã demitere, legate de incoerenţa unor decizii şi a unor declaraţii de presã, de fracturile de comunicare între factorii decidenţi privind evoluţia stãrii pandemice în România etc au dus la trecerea lui Raed Arafat dincolo de cortinã, într-un ungher al “luptei”. Decizia în acest sens, cu siguranţã, luatã de nivel înalt, cu avizul premierului Cîţu, a fãcut sã scadã şi tensiunea socialã, prezenţa lui Arafat pe TV sau la radio fiind un factor stresant incontestabil!

Aşa, lucrurile s-au calmat, rata incidenţei – sã vezi, minune! – a început sã dea vârtos înapoi, iar guvernul începu sã promitã ridicãri de restricţii ori “îndulciri” ale lor!

Ocazia a fost excelentã spre a se marşa pe ideea vaccinãrii, lucru care avu un succes aproape instant, lipsa din spaţiul public a lui Arafat relaxând tensiunea socialã, cu siguranţã, fapt care a fãcut vaccinarea mai… simpaticã. Drept urmare, iniţiative precum Maratonul vaccinãrii, sau aceea cu vaccinul administrat în parcãri, urmat de aceea cu echipe mobile medicale care începurã sã batã satele, avurã succes mare, oamenii vaccinându-se aproape cu plãcere, departe de groaza şi de teroarea indusã pânã aci, al cãror exponent devenise bietul Raed Arafat!

Dar, oare, ce sã fie în spatele acestei accelerãri a ritmului vaccinãrii, impusã de guvernul Cîţu? Doar dorinţa de a stãvili rãspândirea Covidului, sau şi aceea de a consuma doze de vaccin, spre a potoli setea de profit a marilor concerne farmaceutice, dar, mai întâi al producãtorilor de material vaccinabil? Desigur, acestea douã coroborate dau imaginea de ansamblu a actualitãţii vaccinãrii mondiale. Valul 3 al infestãrii cu SARS-Cov2 este pe terminate, dupã vaccin şi rapel, dar se aude de un al patrulea val, pentru care va fi nevoie de alte doze de vaccin, de alte cheltuieli de achiziţie… Apropo, iatã nişte preţuri ale dozelor de vaccin, din decembrie 2020, lista publicatã de Eva De Bleeker, secretarul belgian de stat pentru Buget şi Protecţia Consumatorilor: Oxford – AstraZeneca: 1,78 Euro; Johnson & Johnson: 8,50 Dolari; Sanofi-GSK: 7,56 Euro; CureVac: 10 Euro; Pfizer – BioNTech: 12 Euro; Moderna: 18 Dolari. Postarea fãcutã din greşealã de oficialul belgian a fost repede ştearsã, dar, porumbelul virtual zburase, aşa cã a fost preluatã de presã şi publicatã, inclusiv costurile Belgiei pentru achiziţia a 33,5 milioane de doze, însumând aprox. 279 milioane euro. Dumnezeule, 33,5 miloane de doze, când populaţia Belgiei este de 11.071.483 locuitori, vã veţi întreba. Da, pentru cã este vorba despre douã vaccinuri de persoanã, cel puţin, plus o marjã de un vaccin pentru a contracara la debut urmãtorul val. Pornind de la acest calcul, putem intui costurile româneşti, despre care nu ne suflã nimeni nicio vorbã. Aşadar, pentru 10 milioane de români vaccinaţi, cifrã preconizatã pentru vara acestui an, trebuie 30 milioane de doze, costând prin analogie şi regula de trei simplã cu situaţia belgianã, vreo 249,8 milioane euro. Calculând în lei, la 4,8 lei/euro, înseamnã vreo 1.200 milioane lei. În cifre, 1.200.000.000 RON. Bani din bugetul atât de sãrac al României, buget în care nu se gãsesc bani de sãnãtate, de educaţie, de infrastructurã, de pensii – cu excepţia celor „speciale” – de implementare de master-planuri în turism, în agriculturã, în transport feroviar, naval şi aerian, în protecţia mediului, în sisteme GPS performante de monitorizare a defrişãrilor ilegale, demente, devastatoare pentru echilibrul ecologic viitor al ţãrii şi al Europei, în general s.a.m.d.

Ne bucurãm ca nişte copii mici care primesc bomboane prin parcãri, de la nişte nene şi nişte tanti îmbrãcate în halate albe, şi care zâmbesc frumos la noi – fiecare zâmbet, sã reţinem, este plãtit pe ştat cu sume modice, dar stimulative, care, desigur, se adaugã la milioanele de euro cheltuite pentru achiziţia… “bomboanelor”!

Unde a dispãrut Raed Arafat? Unde au dispãrut izoletele lui? Unde au dispãrut termoscanerele ce invadaserã supermarketurile, şcolile, instituţiile sociale, ca acum sã avem mai mult simbolic aşa ceva?

Unde vor dispare contractele de achiziţie vaccinuri, mãşti neconforme, echipamente de ventilaţie inutile ori folosite inutil prin “spitale covid”? Unde vor dispare facturile privind costurile legate de tratamentele inimaginabil de mari anti-covid? Unde sunt documentele care au interzis autopsiile persoanelor decedate de Covid-19, sã vedem cine a dispus aşa ceva, în baza cãrei legi sau la a cui recomandare expresã, şi cine şi-a asumat asemenea recomandãri inumane, neetice, imorale, anti-profesionale şi anti-ştiinţifice?

Vaccinarea a devenit un sport contracronometru, pe plan mondial, cursã infernalã, justificatã de preţul bun per dozã. Iar unde este o afacere de asemenea proporţii, comisionul “musai sã fi apãrut şi el, cã doar de aia este afacere, de aia este achiziţie fãrã licitaţie etc etc. Iar România, de ce ar face excepţie? Raed Arafat a dispãrut, dar îşi poate freca mâinile fericit, “afacerea Izoleta” a mers strunã!

About autor