Doi ierarhi au sfinţit biserica de la Gornoviţa

Biserica are ca ctitor pe domnul Ionel Vãduva – fiu al satului, care a primit un hrisov de recunoştinţã din partea Episcopiei Severinului şi Strehaiei. De asemenea, domnul Georgicã Cornu, care a ajutat la ridicarea sfântului locaş a primit aceeaşi distincţie, iar pentru osteneala depusã la ridicarea acestui sfânt locaş pãrintele comunitãţii de la Gornoviţa – Vasile Stoican – a primit rangul bisericesc de iconom stavrofor.

Ceremonia sfinţirii bisericii îşi are prototipul în Vechiul Testament, unde se menţioneazã sfinţirea cortului marturiei şi a templului lui Solomon. Dupã cum mãrturisea PF Pãrinte Patriarh Daniel, sfinţirea unei biserici reprezintã “un eveniment mare, sfânt şi binecuvântat în istoria comunitãţii respective”.

Actul sfinţirii unei biserici ne aratã semnificaţia deosebitã a rolului pe care îl are Biserica în viaţa credincioşilor, pentru sfinţirea şi mântuirea lor. Într-o lume din ce în ce mai secularizatã, semnificaţiile teologice şi duhovniceşti ale sfinţirii bisericii, ne cheamã sã redescoperim adevãrul cã omul este chemat la sfinţire în relaţie cu Dumnezeu Cel Sfânt.

Odatã cu sfinţirea bisericii are loc şi sfinţirea sufletelor noastre. Cu toţii suntem chemaţi în bisericã ca într-o procesiune-înaintare cãtre Împãrãţia cerurilor simbolizatã de Sfântul Altar cu porţile sale împãrãteşti. Suntem poftiţi de Cel Prea Înalt la un pelerinaj interior intim, la o înnoire dupã chipul lui Hristos. În acest sens, toţi credincioşii prezenţi aici au permisiunea acum sã intre în Sfântul Altar. Astfel, sfinţirea unei biserici este singurul moment în care şi femeile au permisiunea de a trece prin altar, de a sãruta Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfânta Masã.

Dupã slujba de sfinţire, pe un podium special amenajat lângã sfântul locaş s-a sãvârşit Sfânta Liturghie arhiereascã de cãtre PS Lucian, avându-l alãturi pe PS Nicodim, dar şi soborul de preoţi  şi diaconi.

Cuvântul de învãţãturã din timpul Sfintei Liturghii a fost rostit de PS Lucian, care a tâlcuit pilda datornicului nemilostiv ce se citeşte în cadrul Sfintei Liturghii     din duminica a XI-a dupã Rusalii.

Pilda ne prezintã cazul a doi oameni care aveau aceiaşi condiţie socialã, slugi la un stãpân: primul datora stãpânului zece mii de talanţi, iar cel de-al doilea datora primului o sutã de dinari. Cu toate acestea, cel ce fusese iertat de stãpân, se aratã crud şi nemilos, neîndurãtor şi neiertãtor faţã de datornicul sãu şi vrea sã-l bage la închisoare pentru neînsemnata datorie. Auzind aceasta, stãpânul a rechemat pe datornicul iertat şi l-a pedepsit, chinuindu-l pânã se va achita de datorie, adicã aproape niciodatã. Concluzia pildei este rostitã de Însuşi Hristos care spune cã „Tot aşa şi Tatãl Meu cel ceresc vã va face vouã, dacã nu veţi ierta – fiecare fratelui sãu – din inimile voastre”.

Aşadar, iertarea trebuie sã  fie autenticã, din inimã, şi nu doar formal.

Pr. Viorel Vladucu

 

Tags:

About autor