Prima realizare a Guvernului Dãncilã: un împrumut de 2 miliarde de euro

               Analiştii de la Ziarul Financiar noteazã cã la sfârşitul sãptãmânii trecute Guvernul „Dãncilã”, abia uns în funcţie a împrumutat ţara noastrã de pe pieţele financiare internaţionale cu 2 miliarde de euro. Nu e niciun fel de problemã. Toate ţãrile se împrumutã. Problema de ce aşa de repede. Cum de a ajuns Viorica sã afle rapid tot ce se întâmplã cu guvernarea, cum este cu visteria ţãrii, de ce e nevoie de 2 miliarde de euro şi nu de unul sau de 3. I-o fi şoptit consilierul etern Darius Vâlcov.

Analiştii spun cã banii ar urma sã fie folosiţi pentru plata cheltuielilor curente şi pentru a achita pensii şi salarii. Am mai auzit asta. Nu se spune nimic de investiţii, de vreun fel. Ori împrumutul are douã componente: una pe 12 ani şi alta pe 20 de ani. Adicã o sã tot avem de plãtit de acum încolo, dacã vom mai rãmâne în România. Şi nu este niciun fel de problemã, pentru cã, dacã ţara aceasta nu va produce şi ea ceva, guvernele Dragnea care or sã mai fie o sã se împrumute şi ele. Pãi este foarte uşor sã guvernezi dacã te împrumuţi.

Sunt riscuri extrem de mari la un împrumut, dar aici angajezi ţara şi nu averea personalã. Aceasta este diferenţa. Cei care fac astfel de împrumuturi nu rãspund în niciun fel. Sunt înlocuiţi din funcţii şi noi rãmânem mai departe cu rambursarea împrumuturilor de miliarde de euro. Apoi cine o sã fie vinovat dacã aceastã ţarã o sã crape la un moment dat sub presiunea creditelor şi a datoriilor masive. Nimeni.

Nu a mai vorbit nimeni de un proiect major de ţarã: o pârtie olimpicã, un metrou, aeroporturi, modernizarea porturilor şi drumuri care sã brãzdeze ţara, parcuri industriale mari, unde sã vinã investitori chinezi. Viaducte, apeducte. Câmpii fertile care sã producã pentru toatã lumea. Nimic. Doar mortãciuni care se împrumutã sã plãteascã pensii şi salarii. Cine le va plãti? Noi.

Cine mai doreşte sã mai rãmânã în ţara aceasta sã plãteascã datoriile fãcute de guverne pentru nimic? Efectiv pentru a bãga la maţ. Vã mai aduceţi aminte de sacrificiile pe care ni le cerea Guvernul „Ciorbea”? Tipul cu ochelarii mişto. Adicã generaţii întregi sacrificate. Zeci de mii de disponibilizãri cu lefuri compensatorii ameţitoare din care nu au mai rãmas decât vreo câteva fridigere şi come alcoolice. Şi în mare parte nimic.

Chiar nu suntem în stare sã ne gãsim nişte conducãtori responsabili? Am ales un neamţ, dar era mai român faianţar decât ne aşteptasem.Trebuia sã ne fi gândit cã oricãror strãini care se perpelesc vreo câteva sute de ani cu generaţiile pe aici li se altereazã naiba bagajul genetic şi nu mai rãmâne mare lucru.

Cel mai probabil ne trebuie un chinez în fruntea statului. Priveam zilele trecute cu jind la întâlnirea dintre premierul britanic Theresa May şi preşedintele Chinei, Xi Jinping. Un Xi din asta ne trebuie şi nouã. Cu tot cu aparatul de partid şi de stat. Pãi China ar face o floare din ţara noastrã şi mai ales din partea de litoral şi de deltã. Cum am putea sã îl convingem pe Xi ãsta sã vinã cu vreo 15.000 de specialişti, sã preia toate agenţiile guvernamentale, instituţiile publice şi toate direcţiile, sã fie conduse toate dupã alte reguli. Cred cã ar fi suficienţi 15.000 de specialişti chinezi sã punã lucrurile la punct. Uite ce a fãcut mãtuşa May. A ieşit din UE şi a bãtut la poarta Chinei, a doua economie a lumii. Oamenii au viziune, gândesc pentru o sutã de ani şi încearcã sã înţeleagã viitorul şi cum va arãta acesta. Noi ne chinuim cu un proiect chinez la Tarniţa, douã grupuri la Nuclearelectrica şi un grup pe cãrbune la Rovinari. Şi ce a ieşit de 5 sau zece ani? Nimic. Noi ne împrumutãm sã plãtim pensii şi salarii şi alţii pun bazele viitorului. Nici mãcar nu o sã mai putem spune cã suntem în urmã cu 50 de ani sau cu 20 de ani faţã de statele dezvoltate. Pentru cã nimeni în ţara noastrã nu îşi mai propune ceva, cum ar fi sã ajungã din urmã statele dezvoltate sau sã atingem un nivel decent de trai. Acum conducãtorii ţãrii se gândesc doar cum sã asigure traiul de azi pe mâine, în linişte, din împrumuturi pe 20 de ani, sã fie aleşi şi realeşi pentru a-şi pãstra puterea şi a fi şi ei şefi. Asta nu e mentalitate de viitor, ci de ţarã falimentarã. Roadele le vor culege generaţiile viitoare. Care din ele vom mai dori sã rãmânã în ţarã sã achite împrumuturile fãcute acum pentru pensii şi salarii. Ori în 100 de ani nu am fost în stare sã unim prin autostrãzi provinciile istorice româneşti. Ce facem în urmãtoare sutã. Dacã întrebi pe cineva ce va face România în urmãtoarea sutã de ani o sã râdã.

About autor