De la Ceauşescu la Dragnea sau în ce s-a transformat PCR

Drumul pentru prefacerea PCR a fost unul lung. Anul 1990 a adus finalul pentru acest partid, fiind hulit de cei mai mulţi şi apreciat de puţini. Unii ar spune cã mai sunt şi acum nostalgici care se gândesc la Epoca de Aur şi la binele fãcut de PCR. Sigur cã nu are rost sã vorbim de PCR fãrã sistemul concentraţionar, închisorile comuniste, Securitate, foamete, beznã şi tot tacâmul. PCR a mers sinuos pe drumul democraţiei. Chiar dacã a fost interzis cu numele, el a existat prin oamenii sãi, prin nomenclaturişti, prin activişti, prin miliţieni, prin judecãtori, prin militari, prin profesori, prin toţi cei care i-au aparţinut. Este vorba de revenirea la punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara. Adicã fãrã comunişti nomenclaturişti în funcţii de conducere pentru 20 de ani.

Nu a fost sã fie aşa, pentru cã asta ar fi însemnat un start în democraţie fãrã Ion Iliescu şi clica sa care s-a cocoţat în vârful puterii în România, chiar dupã 25 decembrie 1989. Ei nu ar fi avut voie sã mai conducã, sã fie elita ţãrii, sã devinã elita politicã şi intelectualã. Nu. Am fi avut numai oameni din afara sistemului. Poate mulţi din afara ţãrii care ar fi avut acces la funcţii publice numite sau alese. Poate cã altul ar fi fost destinul acestui neam, din 1990 încoace.

Cu siguranţã cã lipsa nomenclaturiştilor comunişti şi a securiştilor din tot sistemul social din România ar fi însemnat un start corect şi curat pentru naţiune. Dar nu a fost sã fie aşa. Acum avem de-a face cu o Românie care nu prea seamãnã cu ce am visat. Nu este România elitelor, a clasei celor merituoşi, a celor care muncesc onest şi nu folosesc politica pentru a face carierã. Ne-am ales în schimb cu o ţarã întoarsã pe dos, a elitelor inversate, a parveniţilor, a amestecului dubios. Un prezent sordid. Poate cã am ajuns în momentul în care trebuie sã decontãm ce am construit pânã acum. Este vorba de o generaţie. O generaţie se spune cã dureazã 30 de ani. Ei bine ne apropiem de 30 de ani şi trebuie sã vedem ce am fãcut. Am plecat de la PCR şi se pare cã am ajuns în punctul din care am plecat. Nu îl mai avem pe Ceauşescu, dar îl avem pe Dragnea. Activistul şef al PSD a plecat tot de jos şi a izbândit prin politicã. A fãcut cheag şi îşi permite o oarecare libertate.

Dragnea este urmaşul periculos de demn al lui Nicolae Ceauşescu, dar unul upgradat. Este un urmaş pe care nici nu îl visa fostul şef de stat al României. Ceauşescu era şef de partid şi de stat. La fel este şi Dragnea. Nu mai pune nimeni la îndoialã cã Dragnea stãpâneşte România. Singura diferenţã majorã este cã lipseşte sistemul concentraţionar. Ar putea fi o asemãnare perfectã dacã PSD şi Dragnea ar pune mâna pe servicii şi pe justiţie. Atunci cercul ar fi închis şi s-ar contura o epocã şi un om pe care nu îl mai poate opri nimeni. Dragnea este creatura nãscutã din cei aproape 30 de ani de democraţie. Tare îmi este teamã cã nu vom scãpa la fel de uşor de Liviu Dragnea, precum de lliescu, Nãstase sau de Ponta. Dar parcã toţi au pus o cãrãmidã la ceea ce înseamnã Dragnea astãzi. Cred cã primilor le este jenã în ce s-a transformat PSD azi. Într-un autentic PCR. Dragnea este înconjurat de o clicã de oameni disponibili sã îşi laude liderul şi sã îl susţinã. Printre ei sunt presãrate destule lichele, destui trãdãtori, destui linguşitori. Culmea este cã Dragnea conduce prin rãspândirea fricii în PSD. Nu îi ameninţã cu Securitatea, nu cu beciurile poliţie, ci cu pierderea funcţiei bãnoase la stat, unde tocmai le-au fost majorate salariile. Dragnea vrea pace cu toatã lumea, dar are nevoie şi de ceva demoni pentru a scoate în evidenţã lupta de clasã. Demonii sunt tinerii frumoşi şi liberi, Soros, un pic din Dreapta (PNL a murit), multinaţionalele. Ciupeşte câte un pic din fiecare pentru cã Dragnea este destul de viclean ca sã îşi dea seama cã poate va avea nevoie şi de ei într-o zi.

Sistemul este construit şi va dãinui chiar dacã nu va mai fi Dragnea, sã zicem. Iliescu, Nãstase şi Ponta au avut aceleaşi tentaţii ale puterii absolute. Lui Dragnea aproape cã i-a reuşit, dacã nu ar fi DNA şi o parte a serviciilor. Un singur ghimpe mai are Dragnea nescos. Actualul şef de stat, dacã nu cumva au cãzut la pace. Doar preşedintele mai poate sã opreascã desãvârşirea noului PCR, cu faţã umanã. Sau mai vrea un mandat, cã doar şi preşedintele are faţã umanã.

About autor