Semne bune anul… n-are!

               * Devine din ce în ce mai limpede cã PSD ţine cu tot dinadinsul sã-şi facã hara-kiri în vãzul întregii ţãri, al întregii lumi  chiar. Ca orice partid democratic care se respecta şi care, n’aşa, nu are nimic de ascuns, ce mama mãmicuţei ei de treabã. Bãieţii ãştia au ajuns sã schimbe guvernele ca pe, iertare de vorba proastã, izmene. Dacã nu chiar ca pe ciorapi. Argumentul lui Liviu Dragnea este acela ca programul de guvernare cu care PSD a câştigat alegerile în 2016 trebuie dus la îndeplinire cu orice preţ. Ceea ce ne-ar trimite la concluzia cã nici cabinetul condus de Sorin Grindeanu, nici cel condus de Mihai Tudose nu au dovedit priceperea, competenţa, tenacitatea şi chiar… bãrbãţia necesare pentru a duce la îndeplinire proiectele/ promisiunile cu care partidul s-a prezentat în alegeri. Dar un partid serios şi puternic, aşa cum se crede PSD, atunci când a pus pe hârtie liniile directoare ale marelui program de guvernare atât de des invocat, nu trebuia oare sã identifice cu precizie şi seriozitate resursele umane necesare pentru susţinerea unui asemenea efort colosal? Rãspunsul este la îndemâna oricui.

* Ce gândeşte omul de rând, dupã ce PSD şi-a trântit cu voioşie şi cel de-al doilea guvern, tot de el instalat? Pãi omul simplu considera, pe drept cuvânt, cã puterea aleasã sã conducã treburile ţãrii îl cam ia în râs, dacã nu cumva îşi bate de-a dreptul joc de el. Sã-i mai şi pretindem omului de rând sã creadã cã aceste cãderi succesive de guverne, care nu promit sã se sfârşeascã aici, sunt cauzate de sincope majore în ducerea la îndeplinire a programului de guvernare ar fi prea mult, din moment ce a devenit mai mult decât evident cã la mijloc e vorba de o acerbã (deşi absolut banalã) lupta pentru putere în interiorul partidului de guvernãmânt, în care ingredientele sunt “sarea” numitã Carmen Dan şi “piperul”, adicã poliţistul violator, pe care o tabãrã l-ar vrea afarã, iar cealaltã înãuntru. Cine vrea sã complice mai mult decât atât lucrurile înseamnã cã nu are ce face şi, prin urmare, se plictiseşte.

* Ce s-a întâmplat, de fapt? Luni seara a avut loc o întrunire a CEX al PSD, convocat, cicã, la solicitarea mai multor organizaţii din teritoriu, nemulţumite (sanchi!) de starea delucruri din partid (în fapt o scenografie şi o regie ieftinã, puse la cale de Dragnea pentru a scãpa, statutar, nu-i aşa, de “rivalul” Tudose). Acesta din urmã ar fi participat cu demisia pe masã ceea ce, logic, însemna ca organismul de conducere amintit (CEX) a dezbãtut, în fapt, nu retragerea sprijinului politic lui Mihai Tudose, ci a votat demiterea (demisia, cum vreţi) acestuia. De unde se anunţã o luptã durã între cele douã tabere, finalmente nu a fost decât un duel inegal, susţinãtorii lui Tudose abandonând unul dupã altul câmpul de luptã şi oferind adepţilor lui Liviu Dragnea, pe tavã, o victorie mai mult decât confortabilã. O fi bine, n-o fi bine?! Quasi-unanimitãţile astea venite la comandã nu prea anunţã, de regulã, nimic bun pentru învingãtor. Învingãtor care, la conferinţa de presã de dupã “marele eveniment” a fost mai mult decât penibil, dând-o în bâlbe la tot pasul. Gândul lui era doar la scaunul de sub fund şi poate la viitorul DNA ca instituţie a Statului Paralel. A doua zi, a propus-o pe conjudeţeana sa (se putea altfel?) Viorica Dãncilã, pentru funcţia de prim-ministru.

* Acum, stimaţi cititori, nu aş vrea sã se înţeleagã, pe de o parte, cã plâng dupã Mihai Tudose şi cabinetul sãu (O, Doamne!) sau cã mi-ar trece prin gând sã contest sau sã pun la îndoialã competenţele câştigate de doamna Viorica Dãncilã în cele douã mandate de europarlamentar deţinute pânã în prezent. Nici vorbã de aşa ceva. Atâta doar cã sunt aproape convins cã orice comentariu despre guvernul pe care domnia-sa îl va conduce va porni de la realitatea incontestabilã cã este conjudeţeana lui Liviu Dragnea, prin urmare un membru de bazã al clanului Teleorman. Şi de aici, şirul de judecãţi, mai mult sau mai puţin nedrepte, ce nu vor duce, probabil, decât… Dar sã nu anticipãm. Nu ştim ce opţiune de premier va avea Dulapul Sãsesc de la Cotroceaua Mov, care, în timp ce ne pregãteam a trimite aceste rânduri cãtre redacţie, convocase deja, pentru miercuri (ieri), o întâlnire cu toate partidele parlamentare în vederea desemnãrii noului premier. Întrebarea întrebãrilor e dacã aceastã veritabilã marionetã a serviciilor va accepta propunerea PSD-ALDE. Experienţa anului trecut ne îndemna la prudenţã, fiindcã, dupã câte se pare, madame Viorica Dãncilã nu ar fi avut de-a face, în vreun fel sau altul, cu serviciile. Formal, însã, Cotroceanul de azi s-a arãtat îngrijorat de ceea ce se întâmpla în PSD (partid care, în doar un an, a schimbat douã, ba chiar, iatã, trei guverne), prin urmare s-ar putea deduce cã nu ar fi interesat, ca anul trecut, sã prelungeascã preocedurile de instalare a noului cabinet. Orice s-ar zice, dincolo de posibilele comentarii ce s-ar putea face, semne bune anul…n-are! Din pãcate!

About autor