Poliţia, în corzi…

               * Faza sãptãmânii este cu acţiunea „pedofilului din poliţiune”, care a fost cercetat de dorinţa de a afla ce se aflã în chiloţeii unei fetiţe de cinci ani şi în pantalonaşii unui bãieţel de nouã ani, într-un lift al unui bloc dintr-un cartier mãrginaş bucureştean. Nu cã nu ne-ar interesa gravitatea socialã a fenomenului, dar chestiunea s-a extins, ca o plagã prin toate comentariile politico – jurnalistice, deşi, se ştie, nimeni nu poate arunca anatema vinovãţiei aşa, aiurea. Dar parca toatã lumea s-a obişnuit sã se inflameze, sã arunce cu noroi, şi când trebuie, şi când nu trebuie asupra unor concetãţeni. Care, nu cã ar fi nişte sfinţişori, dar  care pot pica şi ei în etuva unor împrejurãri deloc onorabile  şi din care doar o analizã şi o judecatã cinstite i-ar mai putea scoate.  De aceea, noi credem cã exacerbarea campaniei de presã duse împotriva acelui ticãlos nefericit, care nu s-a sfiit sã-i  pipãie pe cei doi puştani în lift, nu duce la nimic bun pânã când nu vor fi lãmurite toate circumstanţele. Deocamdatã, pe posturile de televiziune, avem parte de o pãlãvrãgealã în toatã regula, în care, din pãcate, sunt implicate toate autoritãţile în domeniu, în frunte cu ministrul de Interne, Carmen Dan. Fãrã îndoialã cã ne aşteaprtã câteva sãptãmâni bune de tãvãlelã prin respectivul minister, din care concluziile reale, cuprinzând şi soluţii operaţionale vor lipsi, probabil, cu desãvârşire. În rest, dacã e sã ne luãm dupã puzderia de anchete sociale, ar rezulta cã toţi aceşti ipochimeni ar fi, nu-i aşa, oameni la casa lor, liniştiţi, buni vecini, iubitori, nu-i aşa, de copii, şi aşa mai departe, pe ogorul pedagogic. Pãrerea noastrã? Asemenea fenomene/ tendinţe în comportamentul lucrãtorilor din Poliţie au fost şi vor fi, iar a cãdea acum în tendinţa curentã cã tot corpul poliţienesc este corupt şi infestat de acţiuni contra bunelor moravuri mi se pare o generalizare nemeritatã şi o cãdere în obişnuitele practici demagogice care nu au fãcut, de-a lungul timpului, decât sã-i slãbeascã autoritatea poliţistului în rândul populaţiei.

* În vremea asta liderii PSD se bat pentru putere în interiorul partidului, uitând cã nu pentru asta i-a ales populaţia. Şi, de fapt, cine cu cine se bate? Dragnea cu Tudose? Douã nevoi, cum susurã cântecul popular? „Se uitã lumea la noi/ Cum se bat douã nevoi!”? Ca sã câştige cine, unul sau altul, doi inşi lipsiţi de valoare şi de carismã, aflaţi mult prea departe de liderii pe care acest partid i-a avut cândva? Vã daţi seama, stimaţi prieteni, cã nu am abordat reţeaua de servicii diverse, la care cei doi ar putea fi „arondaţi”?! În ritmul acesta şi cu aceastã direcţie analiticã, nu am mai termina nici pânã sãptãmâna viitoare. Toatã problema, tot dramatismul ei este cã poporul aşteaptã. Aşteaptã nu bâjbâieli, ci lucruri sigure, concrete, care sã anihileze, de pildã, antipropaganda din ce în ce mai activã din mass-media şi de pe strãzi. Pentru cã, iatã, pentru 20 ianuarie, se anunţã un soi de zaverã de proporţii împotriva Guvernului şi a Parlamentului, în care ar fi angrenate şi nişte forţe externe. Cu care zavragiii, cicã, fac antrenamnte asidue… Pe care cei îndrituiţi cu asigurarea ordinii publice le-ar trata cu îngãduinţã şi cu amuzament. Sã nu le iasã amuzamentul pe nas!

* Activiştii rezist  sunt neobosiţi. La modul bezmetic, aş îndrãzni sã zic. Pentru cã, iatã, pe la începutul acestei sãptãmâni, în faţa sediului PSD din Bucureşti, unde se desfãşura o importantã reuniune a conducerii pentru limpezirea apelor din partid, a avut loc o manifestaţie a unui grup de… zavragii, condus de celebrul purtãtor de pix bont, cretin şi otrãvit, Mãlin Bot. Bãiatul ãsta rupea, cum sã zic, lanţul, în timp ce se filma cu telefonul din dotare strigând tot felul de mãscãri împotriva celor dinãuntrul sediului PSD. Jandarmii care încercau, vorba aceea, sã-şi facã datoria, l-au luat pe sus şi l-au dus unde l-au dus, spre a da cu subsemnatul în faţa cuiva, nu ştim cine. Nu înainte de a scoate din pãmânt un indicator de circulaţie sau cam aşa ceva. Doamne, apãrã şi pãzeşte! Bãieţaşul ãsta isteroid şi violent, cu faţã şi profil lombroziene, nu mai are, de ceva vreme, servici, fiind dat afarã chiar şi de la „România liberã”, şi tot mai multã lume se întreabã din ce trãieşte el, cu ce îşi întreţine el vigoarea asta protestatar – revoluţionarã. Se întreabã degeaba, pentru cã transnaţionalii lui Georg Soros nu prea obişnuiesc sã dea socoteala banilor aruncaţi în dreapta şi-n stânga, pentru susţinerea şi încurajarea unor cauze cel mai adesea obscure spre suspecte. Asupra acestui aspect, unele segmente de vârf ale autoritãţilor Statului Român închid ochii în mod condamnabil. Klaus Johannis, anumite servicii ştiu ceva ce ar trebui sã ştim şi noi şi nu ştim?

* Din ce în ce mai vânjos, îşi face loc, cu coatele, cu ghearele, spre vârfurile PSD (este deja vicepreşedintele formaţiunii!) unul Bãdãlãu (sau Bãlãlãu, nu am înţeles prea bine!), care se agitã şi el, tot mai roşu la faţã, pentru, auziţi şi dumnevoastrã, re-reformarea PSD!. Bravo! Ca mâine, hulitul Dragnea va fi dat jos şi te trezeşti cu Bãlãlãu ãsta şef peste cel mai mare partid românesc! De la Iliescu şi Nãstase, la Dragnea şi Bãdãlãu – un drum, o istorie. Dar şi o pildã: cum, din neatenţie sau din alte cauze, poţi ajunge de la mãreţie la  o penibilã decãdere…

About autor