Încã nu i-a venit sorocul lui Dragnea

               Liviu pare mai spãlat decât anul trecut. Dupã şedinţa Comitetului Executiv al PSD chiar dãdea impresia cã este proaspãt scos de la ceruit, dupã ce în prealabil beneficiase de un interior-exterior cu toate spumele posibile. Pare un Dragnea care a fãcut pipi pe liderii de sub el, pe talpa partidului. Mai sigur ca niciodatã pe puterile sale dar tot evaziv în comunicãrile publice şi în asumarea deciziilor de nivel macro pe care le-a lãsat pe mâna liniilor a doua şi a treia din partid şi din Guvern. Doar a mişcat din mustaţã şi puciştii baroni din PSD au încremenit lângã statuia ceratã a lui Liviu Dragnea. Ai spune cã este Lenin, cã Stalin ar fi prea mult. Ar fi o nedreptate pentru personajul istoric. Iar Dragnea este, deocamdatã, un personaj şi vom vedea cât de istoric, dupã trecerea anilor.

Liviu este, desigur, în aşteptarea ieşirii din Purgatoriu. Adicã din toate belelele şi dosarele şi chinurile DNA şi ale justiţiei. Justiţie pe care vrea sã o felieze ca pe un porc. Cu toate acestea nu ar compara justiţia cu un porc tãiat de Crãciun. Mai degrabã statul de drept seamãnã cu porcul de Crãciun. Dragnea este în momentul acesta liderul absolut al PSD care pluteşte deasupra supuşilor.

Cei care au planificat sã îi ia capul înainte de Comitetul Executiv au rãmas stanã de piatrã în faţa posturii braziliene a lui Pablo, mai sigur ca niciodatã pe farmecele sale. Chiar i s-a adresat unei ziariste, destul de gingaş, când i-a spus cã i-a fost dor de ea. Era una de la RTV. Deci pare în formã rãu de tot baronul şef, semn cã şi-a aranjat foarte bine apele la partid şi în organele de stat. Are partidul la cataramã şi doar trebuie sã îşi sufle nasul şi tremurã pânã la ultimul slujbaş de provincie care a beneficiat încã de anul trecut de pe urma binecuvântãrii mãririlor de salarii din administraţia publicã centralã şi cea localã.

Liviu Dragnea şi-a hipnotizat baronii, iar peste ceva vreme va trebui sã facã asta şi cu partenerii de coaliţie, cu presa sau cu alegãtorii. Dar totul se face pas cu pas şi Liviu ştie cã este un rãzboi cam lung de purtat la nivel local şi central. Şi mai este şi planul internaţional, dar acolo nu sunt decât ruşii şi americanii şi ceva europeni care nu mai sunt de luat în calcul cu Uniunea lor Europeanã cu tot. Oare cât de bogat e Dragnea? Don Pablo îşi mai poate aranja o întâlnire cu cel mai puternic bufon de pe planetã, Trump?

A salvat şi Pablo ceva la şosetã mãcar de o vizitã în Madagascar, sã îi facã o vizitã amicului sãu Pãstaie, la noua filialã a PSD, din zonã? Dragnea ar fi bun de preşedinte al ţãrii pentru cã de la el ar izvorî lumina, adicã soarele. Ar fi un şef de stat blând şi bun care la şase luni le mãreşte lefurile angajaţilor din sectorul bugetar. Şi toţi iau de atunci luminã şi mir de la Liviu, cãci el este cel care le insuflã viaţã şi dragostea de partid şi de activul de partid. Cãci un activ de partid liniştit nu se ţine cu vorbe, ci cu mulţi bani. Cãci aşa a ştiut Liviu sã îşi atragã simpatia prin creşterile de salarii. Nu conteazã cã nu se distribuie echitabil bugetul de salarii al ţãrii, ci cã Liviu poate miza la sigur pe iubirea funcţionãrimii din administraţia publicã localã şi centralã. Mai are ceva restanţe faţã de pensionari, profesori şi medici, dar dacã îl convinge pe Isãrescu sã printeze ceva, atunci face rost de fonduri şi pentru categoriile sociale respective. În caz cã îi va reuşi Erdogan va fi mic copil pe lângã Pablo. Va fi chiar cel mai iubit fiu al PSD şi al poporului.

Dar este şi un paradox la Liviu. Dacã pe cei din PSD îi guverneazã prin rãspândirea fricii sau prin împãrţirea de funcţii, pe popor nu îl poate cumpãra decât cu iubire purã. E adevãrat cã nu are destui bani sã cumpere din bugetul statului toate categoriile sociale, dar poate sã câştige simpatia câtorva importante. Este vorba de noi şi noi creşteri de lefuri. Şi uite aşa, ţara noastrã va intra în rândul ţãrilor cu un salariu minim mai mare. Adicã sã batã undeva la 500 de euro brut nu este de ici de colo. Mâine-poimâine poate îl dubleazã şi Erdogan va fi lãsat la mure. Treaba este cã Liviu nici nu vrea sã fie ca Erdogan, ci vrea sã fie luminat şi iubit de popor, nu temut de popor. Are Liviu bani destui sã cumpere iubirea de care are nevoie, încât sã devinã prezidenţiabil?

About autor