Adevãratul rãzboi din 2018

               Ce rol mai au sindicatele în România şi ce rol au avut în ultimul an? Aproape niciun rol. Este o mare varzã în tot ceea ce înseamnã societatea civilã. Sindicatele s-au exprimat mai mult pe reţelele de socializare decât în stradã. Iar strada este defectã de vreo şase luni. Nu mai pricepe nimeni nimic: cine sunt tinerii frumoşi şi liberi, care sunt partidele, care este societatea civilã, care sunt cei care „rezistã”. Mãcar sã poarte uniforme colorate diferit, pentru a putea fi verificaţi. Este un fel de chestie hibridã. Vã mai aduceţi aminte de rãzboiul hibrid pentru cucerirea Crimeei de cãtre Rusia? Mã rog, pentru ocuparea unui teritoriu în câteva luni, fãrã sã fie tras un foc de armã.

Aşa este şi cu rolurile astea pe care unii şi alţii le joacã în stradã sau pe reţelele de socializare. Nu mai ştie cine cu cine ţine, care este cu care, prin ce firme sau prin ce asociaţii sau partide este jucat Binele public. Este o lume pestriţã de interese şi finanţãri netransparente. Este posibil orice, inclusiv ca toate informaţiile sã fie false sau toate sã fie adevãrate. Depinde de cât de convingãtoare este campania.

Acesta este adevãratul rãzboi din 2018. Cum vom câştiga rãzboiul dintre ştirile false şi cele adevãrate sau mai puţin adevãrate sau mai puţin false. De ce este important sã câştigãm un astfel de rãzboi? Pentru a nu ne trezi ocupaţi de un inamic pe care nici mãcar nu îl cunoaştem. Aşa s-au trezit şi localnicii din Crimeea cu o armatã care nu aparţinea oficial niciunui stat, deşi neoficial era a lui Putin. Nu aveau insigne, nu aveau nume. Probabil vorbeau ruseşte şi au trecut graniţa în statul vecin şi nu au mai plecat nici pânã acum de acolo. Nu a mârâit niciun occidental sau vreun american cã ruşii au comis o chestie care a încãlcat toate tratatele internaţionale. Au impus nişte amãrâte de sancţiuni pe care cei mari nu le respectã.

Aşa ne vom trezi şi noi cu ştirile false şi cu cele adevãrate. Cel mai rãu va fi cã nu vom putea sã ştim care sunt adevãrate. Cum le vom separa? Scopul este clar: manipularea publicului în diferte scopuri: de marketing, politice, electorale de securitate şi altele. Nu vom cunoaşte nici cine ne manipuleazã. Adicã aruncã cineva, un cont fals, de exemplu, informaţia cã nu se mai fabricã vaccin de orice fel şi l-am putea importa din Bulgaria sau din Rusia. Pânã sã aparã un punct de vedere oficial ştirea e deja distribuitã. Sau cã va fi o secetã extremã sau o iarnã durã sau cã Rusia ne va cuceri în 24 de ore, fãrã sã tragã un foc.

Acesta este adevãratul rãzboi care se poartã în momentul de faţã şi unele state investesc sume grele sã îl poarte sau sã îl câştige. Este un rãzboi care se poartã zi de zi, secundã de secundã. România este extrem de vulnerabilã la acest capitol, deşi unii ar spune cã alegãtorul tradiţional nu are acces la tehnologie şi la internet şi va fi mai greu de manipulat, dacã se informeazã prin intermediul mijloacelor tradiţionale de comunicare. Este vorba de radio, tv sau ziare. Radioul aproape cã nu mai existã, decât pentru atmosferã, iar ziarele aproape cã au dispãrut în varianta printatã. Suntem probabil martorii ultimelor ziare tipãrite. Probabil cã în zece ani le vom numãra pe degete pe cele tipãrite sau nu vor mai exista deloc, fiind înlocuite cu dispozitive electronice.

Televiziunea rãmâne încã un mijloc de informare credibil şi consistent, deşi este jumãtate orientatã cãtre divertisment şi preluarea de ştiri cu un conţinut îndoielnic sau dacã nu cumva fals. Aşadar, pe televiziuni se va purta din greu rãzboiul dintre fals şi adevãrat. Majoritatea îşi extrage informaţiile de la tv. Internetul este un câmp de bãtaie greu de controlat. Este patria oricãrui tip de informaţii. S-a vãzut cã în spaţiul virtual este posibil orice. Este mediu în care se cultivã extremismul, se fac planuri, se manipuleazã. Riscurile libertãţii aparent totale. Nu mai ştim care ce rol are, cine sunt liderii de opinie. Societatea se transformã într-un babel în care nimeni nu se mai înţelege cu nimeni.

Oare ce s-ar întâmpla în România, dacã pentru o zi s-ar închide reţelele de socializare ca sã nu spun internetul, pentru cã ar fi o tragedie. Cu sau fãrã ghilimele. Mulţi oameni ar rãmâne fãrã un scop în viaţã. Nu eşti pe o reţea de socializare, nu exişti. Oare cum o fi o zi din viaţa unui cetãţean care nu are facebook sau twitter sau altceva. E pur şi simplu liber. În rãzboiul dezinformãrii şi al manipulãrii sindicatele ar putea juca un rol benefic. Ce rol vor juca sindicatele în 2018?

About autor